Când am citit apelul disperat al redactorului-şef de la Familia, domnul Traian Ştef, m-am gândit că preşedintele Consiliului Judeţean, Ilie Bolojan, a luat-o razna. Eram informaţi că revista veche de peste 160 de ani va fi desfiinţată de călăul culturii orădene şi, implicit, naţionale. Imediat, la demers s-au raliat sute de oameni oripilaţi de această acţiune sălbatică şi toţi şi-au postat pe Facebook poze cu hashtagul "no culture, no future", ceea ce în traducere liberă ar însemna: "niet cultură, ne futură".
De fapt, Familia rămâne bine mersi pe piaţă, numai că îşi pierde personalitatea juridică. Mă şi minunez cum vor mai putea scrie redactorii dacă nu vor mai avea ştampilă. Mutarea la sediul Bibliotecii Județene şi trecerea administrației sub oblăduirea acesteia echivalează în ochii domnului Ştef cu o desfiinţare.
Problema, de fapt, e alta. Cred că redactorii ar renunţa fără crâcnire la personalitatea juridică, dacă ar fi lăsaţi la vechiul sediu. Pentru că la Bibliotecă te mai vede unul şi altul când vii şi când pleci. Acolo e mai greu cu cafelele îmbunătăţite. Dacă tot sunt atât de dornici de personalitate juridică, de ce nu s-au zbătut să avem o filială a Uniunii Scriitorilor la Oradea, la fel cum există la Arad sau Alba Iulia?
Cât despre presupusa teamă că directorul Bibliotecii va cenzura sau se va băga în politica editorială, asta e de basm. Aş fi tare curios să văd și eu un asemenea director care ar avea tupeul să-i spună excepţionalului poet Ioan Moldovan cum să scrie. Și că tot veni vorba de cenzură, să ne amintim că singurul tracasat a fost criticul Ioan Simuţ, chiar de către colegii săi, când a dezvăluit băltirea din întreaga presă culturală românească.
Bolojan a fost foarte inabil în toată povestea asta. El trebuia să le ceară familiştilor să facă o revistă mai bună, mai atractivă, citibilă de cât mai mulţi concetăţeni, nu să le ascundă ştampila. Că aici e buba: revista nu e citită. Or fi cititorii de vină, că-s proşti şi manelişti, nu Ştef, că de amar de ani nu a clintit nimic într-o lume în plină mişcare? E chiar mişto să trăieşti din dividendele onorabilului Iosif Vulcan, dar să nu ai nicio responsabilitate.
Acum doi ani, din interiorul revistei a răzbătut cu greu un protest. Criticul Ioan Simuţ le-a spus-o de la obraz, şi nu doar familiştilor, ci şi altor cititori de reviste literare, cam ce ar trebui făcut pentru ca revistele să devină mai atractive, motiv pentru care a fost răstignit de o întreagă echipă de zgomote.
Dar cine să facă schimbările? Domnul Ştef, care are salariu de redactor-şef, pensie de redactor-şef, başca pensie de la Uniunea Scriitorilor?
Lăsaţi tinerii, fără personalitate juridică, dar cu personalitate, să vină cu idei noi! Nu se poate întâmpla nimic rău, din moment ce acum oricum nu te citeşte nimeni...