Consiliul Local a votat joia trecută, în doar 10 minute, bugetul record al Oradiei pentru anul 2022. Instalaţi comod în fotoliile de acasă sau de la birou, consilierii au împărţit mai mult picotind cele 2,35 miliarde lei din puşculiţa oraşului.
2.100 de euro pe cap de orădean s-au distribuit rapid, fără o consultare reală a orădenilor. "Nu este vina noastră că am primit doar două propuneri pe marginea bugetului", se apără primarul Florin Birta.
Oradea ca o mare familie...
Un oraş, ca o familie, presupune consultare. Chiar dacă banii de rate nu pot merge pe mâncare, iar costurile cu educaţia copilului nu pot fi alocate pentru zugrăvirea apartamentului, distribuţia resurselor se discută. Ca să păstreze liniştea casei, membrii familiei stabilesc de comun acord dacă schimbă maşina pe alta mai nouă, dacă îşi cumpără o vacanţă sau mobilă. Chiar dacă nu votează, copiii îşi spun şi ei punctul de vedere, fiindcă ştiu cel mai bine ce îşi doresc.
Din această perspectivă, Oradea e o familie disfuncţională. După ani de zile în care capul familiei a împărţit banii după bunul plac, iar partenerul de viaţă a fost împins în opoziţie, ceilalţi din casă s-au resemnat şi nu mai cer decât să fie lăsaţi în pace.
Consiliul Local a împărţit banii oraşului într-o şedinţă online la care orădenii nu au avut cum interveni şi nici nu şi-au dorit. Numărul redus de urmăritori ai dezbaterilor transmise pe Facebook, doar 50 într-un oraş cu 222.000 locuitori, şi existenţa a numai două solicitări transmise Primăriei sunt relevante pentru criza democraţiei locale.
Până şi opoziţia PSD a evitat să depună propuneri în scris. "Nu vrem să criticăm aiurea activitatea Primăriei. Vom încerca să obţinem în plen cât mai multă finanţare pentru proiectele sociale", s-a scuzat liderul grupului PSD, Adrian Madar (foto). N-au obţinut, aşa că au votat, singuri, împotrivă...
Pe repede înainte
Teoretic, administraţia locală nu poate lua nicio hotărâre importantă fără implicarea cetăţenilor. Legea 52/2013 privind transparenţa decizională enumeră prevederi minimale menite să crească participarea populaţiei la procesul decizional. Printre multe altele, iniţiatorul este obligat să aducă la cunoştinţa populaţiei proiectele cu caracter normativ, să preia propuneri şi să organizeze dezbateri cu persoanele interesate.
În plus, Legea 273/2006 privind finanţele locale obligă municipalitatea la consultarea populaţiei pe tema bugetului timp de 15 zile înainte de dezbaterea în plen. Pentru a bifa această sarcină, primarul Florin Birta (foto) a introdus în dezbatere publică proiectul de buget pe 25 ianuarie, cu termen limită pentru transmiterea propunerilor pe 9 februarie şi cu adoptare în Consiliul Local o zi mai târziu, pe 10 februarie.
La fel ca în ultimii doi ani, nu s-a pus nicio clipă problema organizării unei întâlniri cu orădenii. "Primăria nu fuge de dezbateri publice, dar restricţiile impuse de pandemie nu au permis, efectiv, organizarea unei dezbateri", se apără primarul.
Orădenii au cerut...
Mimarea procesului de consultare publică, organizat fără o întâlnire faţă în faţă şi cu un răgaz de numai o zi pentru analizarea propunerilor formulate de orădeni, a făcut ca implicarea populaţiei să fie aproape nulă. Dacă în urmă cu câţiva ani administraţia locală prelua zeci de cereri de la orădeni, anul trecut municipalitatea a primit doar şase, iar anul acesta doar două.
Pe de o parte, USR Oradea a cerut dublarea la 3 milioane lei a fondurilor pentru proiectele de bugetare participativă, triplarea la 1 milion de lei a bugetului alocat ONG-urilor, plantarea a 6.000 de arbori, construirea încă unei creşe pentru cei 582 de copii rămaşi fără loc şi introducerea autobuzelor şcolare.
Pe de altă parte, sătui de noroaie, locuitorii străzii Nicolae Beldiceanu au cerut Primăriei asfaltarea acesteia pe tronsonul ce porneşte din strada Izvorului.
... Primăria a refuzat
Cu excepţia finanţării documentaţiilor pentru încă o creşă, majoritatea propunerilor USR-ului au fost refuzate parţial sau total. "Nu vom acorda mai mulţi bani pentru bugetare participativă. Ideea diminuării sumelor a fost tocmai pentru a finanţa proiecte mai mici, care să poată fi implementate mai repede", argumentează primarul Florin Birta.
În ce priveşte celelalte revendicări, spune edilul, suma alocată ONG-urilor a fost stabilită la nivelul celei alocate de Consiliul Judeţean Bihor, anul acesta primăria va face "măcar 600 de plantări", iar implementarea unui transport şcolar eficient este imposibilă în contextul zecilor de şantiere din oraş.
La rândul lor, locuitorii străzii Beldiceanu au fost obligaţi să se mulţumească doar cu promisiunea asfaltării. "Anul acesta se va finanţa doar Studiul de Fezabilitate. Vom vedea în anii următori", spune Birta.
Politica faptului împlinit
De altfel, această politică a dezbaterilor mimate e aplicată de municipalitate în toate proiectele importante. "În limita legii, Primăria îşi face datoria, anunţă dezbateri, postează materialele pe propriul site, dar atât. Evită întâlnirile cu oamenii pentru că ei pot avea propuneri, iar acestea te ţin în loc", spune unul dintre iniţiatorii ONG-ului Comitetul Consultativ Cetăţenesc, Crina Meister.
Exemplele sunt multiple. Orădenii au fost puşi, de pildă, în faţa faptului împlinit cu privire la ideea demolării unui aliniament de case din strada Avram Iancu, în proiectul privind străpungerea care va lega strada Libertăţii de intrarea în pasajul pe sub Bulevardul Magheru şi în cel privind construirea unui pasaj suprateran peste şoseaua de centură şi linia ferată în continuarea străzii Meşteşugarilor. În loc ca tensiunile să fie dezamorsate prin dezbateri publice şi prin identificarea unor soluţii alternative, Primăria s-a trezit atrasă în procese de orădenii revoltaţi.
Primarul crede însă că acestea erau inevitabile. "Întotdeauna când iniţiezi un proiect într-o zonă apar nemulţumiri. Au fost proteste când s-a construit Podul Sovata, drumul rapid şi mai recent pasajul Magheru. Acum, însă, toată lumea le apreciază", spune Birta. Aşa că Primăria face cum vrea ea...
Promisiuni edilitare
În ciuda evidenţei, primarul refuză să accepte că administraţia pe care o conduce este tot mai străină de orădean. "Primăria nu refuză dialogul. Când restricţiile impuse de pandemie vor fi ridicate, vom organiza din nou dezbateri publice. Spre exemplu, la începutul lunii martie vom începe consultări pe tema proiectelor de bugetare participativă".
Birta acceptă, totuşi, că Primăria mai are de lucru la dialogul cu cetăţenii. "Oamenii îşi pot spune oricând părerea, iar eu mi-am făcut un obicei să verific în fiecare sâmbătă lucrările din oraş, ca să pot fi abordat direct, dar desigur că este loc de îmbunătăţiri", spune el.
Ca un gest minim de bunăvoinţă, la solicitarea BIHOREANULUI, primarul a acceptat ideea înfiinţării unei platforme online pentru relaţia cu cetăţenii, unde aceştia să poată posta propunerile de o manieră facilă. "Adevărul este că site-ul Primăriei e depăşit. Vom comanda un site nou, mult mai prietenos, unde vom înfiinţa o platformă de dezbateri", a promis Birta.
Odată depăşită bariera de comunicare, Primăria va trebui să dovedească, însă, şi că ia în seamă propunerile primite de la orădeni. Pentru că altfel nu ar face decât să mimeze încă o dată democraţia...
O DEMOBILIZARE STRATEGICĂ
"Fiecare cu curtea lui"
Politica de autoritate dusă de administraţia locală în ultimii ani a îndepărtat orădenii de actul de guvernare. Alegătorii se simt şi se lasă daţi la o parte. "Istoric vorbind, nu avem o cultură politică de tip participativ. În comunism oamenii aşteptau directive de la centru, tinerii de astăzi au fost educaţi de generaţiile anterioare, iar şcoala nu încurajează nici ea copiii să fie participativi", spune Marius Tătar (foto), conferenţiar universitar specializat în Ştiinţe Politice.
În plus, atitudinea administraţiei de a ignora propunerile orădenilor descurajează iniţiativa. "Dacă văd că părerea lor nu contează, oamenii refuză să îşi mai irosească energia şi apare o demobilizare strategică, inclusiv la nivelul opoziţiei politice", afirmă Tătar.
Efectele unei astfel de relaţii sunt previzibile. "Lipsa de dialog între autorităţi şi cetăţeni duce în timp la o atomizare foarte nocivă. Oamenii încep să îşi vadă doar de curtea lor, de care au grijă, şi distrug mai uşor spaţiul urban pentru că nu simt că aparţine comunităţii, ceea ce poate fi foarte grav", spune sociologul Dragoş Dărăbăneanu.