Nu pot boci soarta celor avuți - fie patroni ori manageri de firme, fie inși cu ocupații incerte - care, în baza măsurilor fiscale pregătite de Guvern, ar urma să plătească de anul viitor impozite în plus pentru așa numitele bunuri de lux. Nu cred că ar fi socialism ca proprietarii unor mașini de peste 75.000 euro ori de case în valoare de peste 500.000 euro să achite pentru ele un impozit suplimentar de 0,3% - 0,5%. De altfel, una dintre problemele noastre e că proprietățile sunt sub-impozitate, pe când munca, despre care se presupune că le-ar face posibile, este, ca un făcut, supra-taxată.
Nu pot condamna nici intenția guvernanților de a elimina tot felul de facilități fiscale instituite cândva pe o perioadă determinată, dar permanentizate, ba și multiplicate. Prin urmare, de ce să nu renunți la scutirea de impozit pe salariile IT-iștilor? De ce un muncitor în salubrizare care câștigă salariul minim pe economie să plătească birul pe un brut de 3.000 lei, iar un programator cu mii de euro lunar nu?
La fel, nu văd de ce ar fi condamnabilă abandonarea scutirii de plata contribuțiilor la CASS pentru angajații din anumite domenii. Până la urmă, toți ajung la un moment dat la sistemul sanitar public - bun, rău, cum o fi - pentru care plătesc, însă, doar unii. Pe scurt, mă număr printre probabil nu mulții români convinși că nu putem avea o „țară ca afară”, cu orașe puse la punct, autostrăzi, educație și sănătate de top, toate finanțate din taxe și impozite ca-n Balcani.
Dar, ca orice român care „trage” în sistemul privat, am un motiv serios să consider că Guvernul discriminează această categorie față de conaționalii din sectorul public. Evident, nu e vorba că bugetarii nu plătesc taxe și impozite (ba, dimpotrivă, de vreme ce niciunul nu este plătit „la negru”), ci de faptul că bugetarii sunt ocoliți, și de data asta, de „curba de sacrificiu” pregătită celorlalți.
În timp ce sectorul privat va fi taxat de anul viitor cu încă 16 miliarde lei, măsurile ce vizează sistemul public prevăd economii de numai 0,65 miliarde lei. Derizorii toate - blocarea posturilor vacante, desființarea celor mai modeste funcții de conducere din administrație, acordarea voucherelor de vacanță doar celor cu lefuri de până la 8.000 lei (apropo, profesorii din școlile publice le primesc, nu și colegii lor din privat: nu-i și asta discriminare?)...
În schimb, despre desființarea pensiilor speciale, reducerea privilegiilor parlamentarilor, a nenumăratelor agenții, oficii și autorități naționale ori de atât de necesara reorganizare administrativ-teritorială, care să stopeze risipa din primării, aproape că nici nu se mai vorbește.
În toiul verii, când a apărut prima variantă a noului pachet fiscal, consideram o minune că, în premieră, un premier de stânga - silit de enormul deficit bugetar și de pericolul pierderii fondurilor europene, fără de care inclusiv economia privată ar intra în colaps - nu va mai da, ci va tăia de la bugetari. Minunea, însă, nu s-a produs. A rămas și de data asta doar un miraj.