Din când în când, orădenii află de pe Facebook că plătesc cele mai scumpe parcări şi, în general, cele mai mari taxe şi impozite din ţară. În perioada asta, de pildă, circulă un tabel cum că la noi ora de parcare ar fi de 1,6 euro + TVA, deşi este 3 lei (cu tot cu TVA), excepţie făcând, într-adevăr, locurile roşii din buricul târgului, care costă 8 lei. Dar excepţia e făcută, totuşi, normă, fără a se ţine seama că nu-i nimeni obligat să parcheze pe roşu când există parcările albe şi galbene, plus cele supra şi subterane. Ni se mai zice, de pildă, că în Buzău tariful de parcare e de numai 1,1 euro. Or, avem buzoieni mutaţi aici, în schimb n-am auzit de orădeni care să fi migrat în Buzău. Oare de ce?
Când e vorba de taxe şi impozite, anunţurile privind majorarea acestora sunt însoţite invariabil de semnul exclamării, chiar dacă majorarea e de fapt indexare, obligatorie prin lege, iar diferenţa de la un an la altul e între câţiva lei şi câteva zeci de lei, de cele mai multe ori cam cât preţul unui pachet de ţigări.
Dacă simplii cetăţeni pot fi înţeleşi că nu fac conexiunile, politicienii în schimb nu au scuze. PSD-iştii bihoreni, de pildă, acuză Primăria Oradea că îşi "continuă politica de majorare a taxelor şi impozitelor" (l-am citat pe consilierul municipal Adrian Madar), ignorând şi că majorările sunt cel mai adesea indexări cu rata inflaţiei, şi că, încă de sus, majorările sunt promovate tocmai de propriii colegi de partid.
În vară, ministrul Finanţelor, Adrian Câciu, a iniţiat OG 16/2022, pentru modificarea Codului Fiscal, care prevede schimbarea impozitelor pe clădiri conform valorilor reale ale acestora. Miercurea trecută, tot la propunerea unui reprezentant al PSD, Adrian Oprea, şi cu susţinerea PNL şi UDMR, Senatul a votat majorarea cu până la 50% a grilei de impozitare pentru locuinţe începând din 1 ianuarie 2023. Singurii care s-au opus au fost USR şi AUR, ceea ce era de aşteptat: au primari puţini sau deloc. Deci, nu-i treaba lor să facă rost de banii care să acopere cheltuielile de tot felul. Inclusiv a celor pentru supravieţuirea a sute de comune care nu strâng impozite nici cât să-şi plătească funcţionarii ori iluminatul public.
Adevărul întreg nu-l spune nimeni, pentru că nu e popular. Totuşi, schimbarea modalităţii de impozitare a proprietăţilor la valoarea reală de piaţă este jalon asumat în PNRR (document girat de USR prin fostul ministru Ghinea). Până atunci, România continuă să taxeze, total contraproductiv, mai mult munca decât proprietatea. De altfel, însuşi preşedintele Asociaţiei Municipiilor din România, Constantin Toma (primarul PSD-ist al Buzăului, apropo), afirmă textual că "avem cele mai mici taxe şi impozite din Uniunea Europeană", că primăriile care nu se auto-susţin sunt tot mai multe, deci majorările în fiscalitatea locală sunt inevitabile.
Problema, la noi, e că orice discuţie serioasă e compromisă prin politizare şi, pentru că politicienii fug de răspundere, soluţiile se lasă aşteptate şi în administraţie, la fel ca în finanţe şi în economie. Dar niciunul dintre aceste sectoare nu funcţionează cu declaraţii, lozinci şi demagogie.