S-au stârnit ceva emoții la aflarea veștii că, din nou, capitalismul veros a învins luminosul comunism. Imprimeria de Vest urmează să fie demolată, iar în locul ei vor apărea mândrețe de blocuri. Poate că ar fi fost mai plăcut și mai pitoresc să avem un parc în zonă, numai că afacerea e afacere, nimeni nu-și permite să facă parcuri pe terenuri de 500 de euro pe metru pătrat.
Dacă Primăria s-ar fi vrut un actor în această afacere, ar fi fost felicitată de ecologiști pentru inițiativa nobilă de a construi un parc, dar ar fi fost acuzată de alții pentru sumele mari de bani plătite pentru achiziționarea terenului.
De ceva vreme asistăm la o regenerare a spațiilor, mai ales a celor centrale. Clădiri lăsate de izbeliște deja de trei decenii cad pradă buldozerelor sau li se dă altă destinație.
Imensa uzină Înfrățirea este acum o amintire și, în câțiva ani, întreaga zonă va deveni rezidențială. Fostele secții ale fabricii Metalica au lăsat loc unui supermarket. Nu de mult am scăpat și de scheletele de la Avântul, iar Aura își schimbă destinația.
Încă a rămas o rană în buricul târgului, cele două foste fabrici de confecții și de pantofi de pe strada Independenței, dar, odată ce se vor găsi investitori cu mulți bani, și acele clădiri vor primi o destinație clară.
Pentru cei care regretă demolarea vechii industrii orădene din zona centrală, îi rog să facă un exercițiu de imaginație: cât de minunat poate fi să ai o turnătorie între blocuri, ca în cazul uzinei Înfrățirea, ce fain e ca presele să le tulbure somnul celor de lângă Metalica sau ce sănătos e să locuiești lângă secția de organo-fosforice a fabricii Sinteza?
Treptat, chiar și firme mai puțin poluante sau mai mici ca dimensiuni se trag spre parcurile industriale, lăsând zona centrală să respire. Se vor reamplasa: autobaza OTL, sediul RER și Compania de Apă. Orașul a crescut și nu-i mai ajunge pământul pentru locuințe.