Ghinionul Oradiei este că marile parcuri ale orașului se află în centru, în timp ce grosul populației trăiește în cartiere. Norocul a făcut ca cimitirul Olosig să fie transformat în parc, că așa au și cei din Rogerius un petic de iarbă verde. Nu de același noroc se bucură, însă, cei din Ioșia și din Nufărul, căci lucrurile cu mult așteptata grădină urbană nu stau prea bine.
De curând s-a pus în dezbatere modernizarea Parcului Brătianu, unde se dorește revitalizarea zonei. Se vor reamenaja locurile de joacă, se va mai face și un mic parc de aventuri, un vestiar, pe scurt: va fi readus la viață.
Acum, parcul e un tampon verde și dătător de zen riveranilor. Nu vezi copii, nu vezi tineret, zona nu are viață. Cele câteva terenuri de sport și pista pentru alergare atrag prea puțini orădeni.
Dar deja megieșii au început să protesteze la aflarea veștii că acolo se va întâmpla ceva. Mizează probabil pe faptul că figura asta le-a reușit o dată. Acum câțiva ani s-a pus problema construirii unui patinoar în parc și, deși nu era afectat niciun copac, revolta lor i-a forțat pe edili să renunțe la proiect.
Acum riveranii spun că totul trebuie lăsat ca pe vremuri, iar cei care fac sport nu au nevoie de vestiare dacă transpiră. Le e suficient să-și schimbe tricoul în mașină. Cum ar veni, în loc să avem o clădire modernă cu vestiare, suntem invitați să ne spălăm la lighean, ca pe vremuri.
Sigur că e nevoie să se dezbată proiectul, se poate discuta punctual despre fiecare detaliu, se pot aduce modificări și îmbunătățiri. Dar un parc fără oameni în el este o pădure părăsită și ar fi păcat ca de o astfel de comoară să nu se bucure și orădenii nevoiți să stea în cutiile de chibrituri.