Un carusel procedural de aproape un deceniu a făcut ca o grupare de evazionişti, între care şi orădeanul Alexandru Talpoş - cunoscut pentru tentativa de a fura numele şi imaginea părintelui Arsenie Boca - să ajungă abia acum în faza de judecată pentru o fraudă de milioane de lei cu firme fantomă. Doar că procesul nu mai are obiect: inculpaţii scapă, iar statul rămâne cu paguba.
Afaceri pe hârtie
Potrivit rechizitoriului DIICOT, gruparea a pus la punct o schemă clasică de evaziune fiscală, provocând bugetului de stat un prejudiciu de peste o jumătate de milion de euro în mai puţin de doi ani, între septembrie 2009 şi aprilie 2011. Societăţi-fantomă emiteau facturi fictive, înregistrate apoi drept cheltuieli în contabilitatea unor firme beneficiare.
Zielony Trade SRL, Intertesa SRL, Zirkonov SRL sau Royal Logistic SRL erau doar câteva dintre aceste entităţi de faţadă, înregistrate pe numele unor cetăţeni străini, în special sârbi, care nu au fost niciodată în România. Documentele emise acopereau bunuri şi servicii inexistente: zahăr, ulei, uşi, materiale de construcţii, cosmetice, transport, depozitare. Scopul era simplu: reducerea artificială a impozitului pe profit şi deducerea frauduloasă a TVA.
Schema lui Talpoş
Beneficiarii circuitului erau Alexandru Talpoş (fost Andor), administrator al Atarix SRL, împreună cu apropiaţi ai săi: Ovidiu Pop (Barausse SRL), Marcel Alexandru Silaghi (Sitoko SRL) şi Mihaly Super, administrator al Rainex Import Export SRL Ateaş, una dintre firmele-fantomă.
Aceştia deţineau procuri, tokenuri şi carduri bancare şi operau transferuri de bani între societăţi sau către conturile personale. Pentru a da aparenţa unui comerţ real, bunurile erau re-facturate în aceeaşi zi de la o firmă-fantomă la alta şi apoi către beneficiari. Zahărul menţionat pe hârtie de Zirkonov SRL, de pildă, apărea câteva ore mai târziu într-o factură a Zielony Trade SRL către Atarix SRL, deşi în realitate niciun kilogram nu plecase din vreun depozit.
Anchetatorii au arătat felul în care banii încasaţi de firma-conductă ajungeau la persoane din grup şi au cerut expertize contabile care au stabilit prejudiciile: 3,2 milioane lei în cazul lui Talpoş, 1,4 milioane lei pentru Pop şi 441.212 lei pentru Silaghi.
Du-te, vino...
Dosarul a fost trimis în judecată prima oară în 2016, cu 23 de inculpaţi, atât beneficiarii fraudei, cât şi afaceriştii "de carton" ai firmelor fantomă. Procesul a intrat în procedura preliminară, pentru a se verifica dacă probele şi rechizitoriul respectă criteriile de legalitate. Potrivit legii, judecătorii de Cameră preliminară se pronunţă în cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei, dar acest termen are caracter de "recomandare", Codul de procedură penală nestabilind sancţiuni în situaţia în care un dosar depăşeşte cele 60 de zile. Pentru acest dosar, "termenul" a însemnat aproape un deceniu...
În prima fază, în 2017, atât judecătorul de cameră preliminară al Tribunalului Bihor, cât şi cel al Curţii de Apel Oradea au stabilit că rechizitoriul era neclar: procurorii nu enumeraseră şi nici nu descriseseră suficient de detaliat faptele fiecărui inculpat, astfel încât instanţa să poată stabili pedepsele. Ancheta a fost, deci, reluată şi o parte dintre cauze au fost disjunse, iar pentru principalii suspecţi - Talpoş, Pop, Silaghi şi Super - s-a emis, în iulie 2020, un al doilea rechizitoriu.
Justiţie fără rost
Nici acesta, însă, nu a trecut testul instanţei. În decembrie 2022, Tribunalul a dispus din nou restituirea dosarului la DIICOT, invocând nereguli în actul de sesizare. Procurorii au contestat soluţia, iar în aprilie 2023 Curtea de Apel a desfiinţat-o şi a cerut ca dosarul să se rejudece în Camera preliminară la Tribunal.
Prin urmare, pe 13 decembrie 2023, cu aceleaşi probe în baza cărora dosarul ar fi urmat să fie returnat DIICOT cu un an înainte, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunal a decis că procesul poate începe. De data asta au făcut contestaţie inculpaţii, aşa că dosarul a mai fost plimbat încă un an şi jumătate prin instanţe. Abia pe 7 iulie 2025, Curtea de Apel a respins definitiv toate obiecţiile şi a deschis calea judecăţii pe fond.
Procesul ar trebui să înceapă pe 25 octombrie, doar că nu mai are obiect: între timp răspunderea penală s-a prescris şi, ca atare, oricât de clare ar fi probele, instanţa nu-i mai poate pedepsi pe făptaşi. Inculpaţii scapă, statul rămâne cu prejudiciul de peste jumătate de milion de euro, iar contribuabilul primeşte încă o demonstraţie a modului în care lentoarea sistemului judiciar echivalează, practic, cu impunitatea.