Un vechi inginer constructor ne-a amintit că se împlinesc 50 de ani de când a fost dată în folosință acumularea Leșu. Frumos moment de aducere aminte, dar și de întristare, pentru că din 2015 lacul e golit din pricina fisurilor din baraj. Dacă vom mai avea zile, mă aștept ca domnul inginer Pásztor Sándor să ne anunțe peste 40 de ani că aniversăm o jumătate de secol de când lucrarea e în aceeași stare.
Am avut la dispoziție fonduri europene, dar nu s-a făcut nimic pentru reparații. Abia acum s-a înjghebat un studiu de fezabilitate și cică s-ar lucra la proiectare, deși mă îndoiesc că mai găsim prin țara noastră meseriași care să se mai priceapă la așa ceva.
Ce au făcut șefii și sutele de angajați de la ABA de n-au putut mișca niște amărâte de hârtii în 8 ani de zile? Au avut grijă să-și ia salariile, apoi s-au concentrat pe construirea unui nou sediu, că nu puteau dormi liniștiți în cel vechi de pe strada Ion Bogdan.
Activitatea de investiții s-a axat în principal pe renovarea sau construirea de cantoane, mai degrabă locuri de desfrâu decât de lucru. Iar pentru ca lumea să nu se scandalizeze că în Felix avem „canton”, dar nu și baraj, cum s-a întâmplat la Moneasa, iată că se va face și un baraj, pentru ca oaspeții să agațe și ceva pești!
Acum, când din cauza schimbărilor climatice o să ajungem să ne furăm și apa de la genunchi, noi ignorăm un obiectiv strategic cum e barajul Leșu, care ar asigura zonei metropolitane Oradea milioane de metri cubi de apă. Ca să nu mai vorbim de relansarea turismului, că tot ne-am învrednicit să construim pe lângă el Drumul Apusenilor.