În anii 90, când „papa Stoica”, părintele Caritas, promitea românilor să le înmulțească banii de 8 ori în 3 luni, am refuzat înșelăciunea, chiar dacă mai toți cei din jur care aveau la teșcherea 20.000 lei stăteau cu nopțile la cozi ca să-i „depună” pentru a scoată 160.000 după un trimestru. Altora le-a deschis ochii Ion Rațiu, spunându-le un adevăr banal: când pui într-o mașină de tocat 1 kil de carne, nu ai cum să scoți la celălalt capăt 8 kile de cârnați!
Dar câți creduli, care nu au priceput un lucru așa simplu, nu l-or fi suduit? Din nefericire, unii și-au vândut casele ca să „pună” bănetul grămadă la Caritas și apoi au rămas pe drumuri. Nu puțini și-au pus capăt zilelor...
Cu toate astea, în urmă cu vreo 15 ani, recunosc, am „mușcat” la „lista lui Kiss”, fostul președinte al Consiliului Județean care, intrat în posesia fostelor unități militare din Oradea, promitea că în locul lor va face locuințe ieftine, pentru tineri și nu numai, la prețuri „sociale”, iar asta în ordinea „înscrierilor”, adică a unor cereri depuse la sediul CJ Bihor. Realitatea o știm: firma căreia i-a pasat terenurile - potrivit DNA, pe șpăgi - a făcut blocuri, dar nu câte a promis și, mai ales, nu la prețuri accesibile, ci, cum era și normal, la cele ale pieței.
Poate și pentru că mai au amintiri de acest fel, bihorenii nu s-au înghesuit, cel puțin până acum, să „se înscrie” în așa numitul „Plan Simion”, prin care șeful AUR promite o nouă tranzacție: noi să-l votăm președinte al României (plus partidul său la guvernare), iar el să ne „împroprietărească” cu 1 milion de locuințe de la doar 35.000 euro, adică la jumătate din prețul pieței, cu dobândă subvenționată de stat, iar bonus și cu salariile mai puțin taxate. Un soi de haiducie, căci, e clar, tot ceea ce cineva primește gratis e plătit de altcineva. În cazul ăsta, milionul de locuințe ar urma să fie plătite pe jumătate de toți ceilalți contribuabili.
Problema promisiunilor fără acoperire nu este, însă, doar a celor care sunt momiți cu ele, ci ale tuturor, care le tolerează. În primul rând, a tuturor politicienilor care participă ei înșiși la o neîntreruptă Olimpiadă a Populismului, de la stânga la dreapta, de la PSD-ul pensiilor mărite din pix la PNL-ul înghețării fictive a fiscalității și la USR-ul al cărui ministru al Economiei promitea nici mai mult, nici mai puțin, decât abolirea tuturor taxelor pe salariul minim.
Nu trebuie să ne mire nici măcar faptul că AUR își „vinde” casele pe internet în schimbul colectării datelor personale ale „cumpărătorilor”, după ce tot AUR îi sfătuia în pandemie să nu care cumva să se vaccineze, pentru că li se fură... datele personale.
„Planul Simion”, spun economiștii, nu e decât o șarlatanie, dar activiștilor AUR nici că le pasă. În ochii lor, asta ar fi doar încă o dovadă că „sistemul tremură” și că, în fond, nu contează ce spun specialiștii, ci cât de tare crezi în „Plan”. Crede și nu cerceta, cumpără și nu măsura, votează și nu raționa - poate fi adevăratul slogan electoral al AUR.