După cinci ani de la precedenta întâlnire cu publicul orădean, Mircea Cărtărescu s-a întors la Oradea, oraș despre care spune că este „și mai strălucitor”, cu ocazia evenimentului numit „Aventura literară”.
Într-un dialog cu Dan-Liviu Boeriu, Mircea Cărtărescu a împărtășit momente importante din „labirintul personal”, și-a descris dragostea pentru poezie și proză, dezvăluind și ce l-a determinat să scrie cel mai nou roman, „Theodoros”.
Dialog în orașul strălucitor
Evenimentul numit „Aventura literară” a fost organizat de Revista Familia, alături de Biblioteca Județeană Gheorghe Șincai, și a adunat sute de participanți, care au umplut sâmbătă seara Aula Magna a Universității din Oradea. Printre ei, episcopul greco-catolic Virgil Bercea, viceprimărița Antonia Nica, poetul Ioan Moldovan, mai mulți profesori, precum și artiști, ca liderul formației Celelalte Cuvinte, Călin Pop.
Invitatul special a fost însoțit la Oradea de soția lui, scriitoarea Ioana Nicolaie.
După o scurtă introducere făcută de directorul revistei de cultură, Mircea Pricăjan, cârma discuției a fost preluată de criticul literar orădean Dan-Liviu Boeriu, care i-a lansat lui Mircea Cărtărescu o primă întrebare „turistică”, după cum a descris-o: „Cum ai regăsit orașul după cinci ani de la ultima ta vizită?”.
Invitatul serii a fost generos. „L-am regăsit cu o uriașă bucurie. Acum cinci ani am fost foarte surprins de cât de frumos este acest oraș. Mie mi s-a părut unul dintre cele mai frumoase orașe nu doar din România, ci dintre cele pe care le-am văzut eu de-a lungul vieții. Cred că nu este un secret pentru nimeni că astăzi acest oraș este și mai strălucitor, mai renovat, mai prietenos și - într-un fel - mai empatic cu cei care-l vizitează. Vă invidiez, trebuie să vă spun, că locuiți într-un astfel de oraș și sper ca el să fie din ce în ce mai cunoscut”, a răspuns Mircea Cărtărescu, adăugând că se simte „foarte flatat” de numărul mare de persoane care s-au dus la întâlnirea din Aula Magna.
Un pericol fericit
Despre titlul evenimentului de la Oradea, „Aventura literaturii”, invitatul a spus că l-a ales fiindcă literatura reprezintă explorare și necesită curaj: „Ești permanent într-un fel de pericol fericit. Pericol pentru că orice căutare presupune o aventurare în afara lumii tale și fericit pentru că cel care caută găsește, în cele din urmă”.
A urmat o discuție amplă, presărată și cu momente de amuzament, despre viața lui Mircea Cărtărescu, acesta dezvăluind cum a devenit cititor și apoi autor (nu-i place termenul „scriitor”). S-a vorbit, de asemenea, despre literatură și interacțiunea autor-cititor („Dacă o carte nu te schimbă, ea nu e bună de nimic”), despre câteva dintre volumele invitatului special, precum și despre statutul de „vedetă rock” de care se bucură în ultimii ani în America Latină, unde fanii îl aleargă, vrându-i autograful, iar unul chiar și-a tatuat coperta „Solenoid” pe antebraț. „Ca să vă faceți o idee ce înseamnă adevărații cititori”, a comentat, în glumă, autorul, stârnind râsete și aplauze.
Într-o călătorie prin „labirintul personal” al autorului, acesta a vorbit despre părinții săi (tatăl - lăcătuș, mama – țesătoare) și a dezvăluit fascinația pe care a avut-o de mic pentru poezie („Mi se părea un fel de a vorbi magic”) și pentru poveștile științifico-fantastice.
Moneda dintre vieți
În continuarea discuției, Dan-Liviu Boeriu l-a întrebat de ce apare „obsesia dublului, a realității paralele” în mai multe dintre cărțile semnate de Mircea Cărtărescu („Orbitor”, „Solenoid”, „Theodoros”) și dacă are vreo legătură cu momentul din 1990, când, pe aeroportul JFK din New York, a aruncat cu banul, lăsând soarta să decidă dacă se întoarce în România sau rămâne în Statele Unite, pentru a începe o altă viață.
„Dan, m-ai uimit cu această întrebare! Îmi pare rău că nu mai ai unde să mai crești în ochii mei, fiindcă ești foarte sus deja”, i-a spus Cărtărescu. El a continuat: „Nu a fost pentru scrisul meu o schimbare extraordinară momentul la care tu te-ai referit, dar a fost un moment de imensă schimbare în viața mea”. „Sunt momente în viață când, luând-o la dreapta sau luând-o la stânga, devii alt om”, a mai spus autorul.
Legat de același episod din 1990, când i s-a oferit șansa să rămână în Statele Unite, dar nu era hotărât, așa că a lăsat o monedă să-i decidă întoarcerea în România, Mircea Cărtărescu a mărturisit, stârnind aplauze: „Vreau să vă spun că nu regret nicio clipă, ba chiar mulțumesc Celui de Sus că am luat această hotărâre. (...) Mă bucur foarte tare că nu am părăsit locurile natale și pot să spun că, la fel ca și Anteu, de câte ori ating pământul natal simt că îmi cresc puterile”.
Theodoros împărat
Despre „Theodoros”, cea mai recentă creație a sa, Mircea Cărtărescu a spus că este „o carte pe care am scris-o cu o imensă bucurie”. El a povestit cum a ajuns să contureze romanul pseudoistoric, al cărui personaj principal este inspirat de unul real.
„Am dat de o povestire autobiografică a lui Ion Ghica. În povestire spunea cum l-a cunoscut la curtea tatălui său pe acest Theodoros, fiu de slugă. Era fiul vătafului curții, un român căsătorit cu o grecoaică. (...) Mi s-a părut unul dintre cele mai extraordinare și cele mai fascinante subiecte de roman, pentru că exprimă realizarea unui mare vis. Acest Theodoros, cât timp era la Ghergani, pe moșia lui Ion Ghica, avea un singur vis: se visa împărat!”, a arătat autorul. „Eu am vrut ca visul lui să se împlinească...”, a adăugat el.
După o promisiune obținută de gazde că Mircea Cărtărescu se va întoarce la Oradea, evenimentul s-a încheiat cu o sesiune de autografe, mulți dintre cei din sală aliniindu-se pentru a primi o dedicație din partea invitatului serii.