O fraudă uriașă, de peste 64 milioane de lei, pusă la punct de o grupare coordonată de cunoscutul evazionist Rácz Attila, decedat recent în Ungaria, a primit verdictul la Tribunalul Bihor. Într-o hotărâre întinsă pe zeci de pagini, magistrații descriu cum rafinăria din Suplacu de Barcău a fost folosită pentru a vinde motorină sub denumiri false, cum persoane fără adăpost au fost îmbătate sau sedate pentru a deveni administratori de firme-paravan și cum banii au fost spălați printr-o rețea offshore din Seychelles, în timp ce liderul grupării opera tranzacții online din hoteluri de lux din Brazilia, Cuba și Argentina.
Potrivit hotărârii consultate de BIHOREANUL, toate cele zece persoane trimise în judecată au scăpat de răspunderea penală, faptele fiind prescrise, iar nouă dintre ele au fost obligate să achite în solidar prejudiciul uriaș. În cazul lui Rácz Attila, procesul penal a încetat ca urmare a decesului survenit cu doar câteva zile înainte de pronunțare, instanța lăsând nesoluționată acțiunea civilă formulată împotriva sa.
Rafinăria cu istorie grea
Procesul vizează un dosar celebru, documentat în detaliu de BIHOREANUL și trimis în judecată de procurorii DIICOT în 2019, pentru constituirea unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală și spălare de bani. În centrul mecanismului descris de anchetatori se află rafinăria SC Ecodiesel SRL (fosta Petrolsub) din Suplacu de Barcău, cumpărată la licitație în 2010 de societatea Ecodiesel, controlată atunci de fostul fotbalist Călin Bălaj, italianul Antonino Papalia și Mérai Katalin, cumnata lui Rácz Attila.
Rafinăria nu era la prima poveste tulbure. Petrolsub fusese scoasă la vânzare de Petrom încă din 2005, în contul unor datorii de 43,3 milioane lei pentru țiței neachitat de fostul proprietar, Euro Trading Chemicals, parte a controversatului grup Euro Columna, controlat de fostul director al SRI Virgil Măgureanu. Grupul preluase pachetul majoritar de acțiuni în 1995, de la Fondul Proprietății de Stat, însă, potrivit informațiilor publice din acea perioadă, rafinăria a devenit rapid o sursă de extracție financiară pentru firme-satelit precum Euro House 2000 și Fertinvest Holding, care cumpărau produse la preț de producție și le revindeau cu profit, lăsând furnizorii neplătiți.
În jurul Petrolsub au gravitat, de-a lungul anilor, numeroase interese politice și economice. Vasile Blaga, de pildă, care deţinea 374.000 acţiuni, şi-a angajat soţia ca traducător la Petrolsub, pe sume imense, la fel cum încasa şi firma de consultanţă a lui Măgureanu. Devalizată și împovărată de datorii, rafinăria a fost închisă în 2005. Trei ani mai târziu, după mai multe încercări eșuate de vânzare, la a patra licitație, instalațiile au fost preluate de Ecodiesel. Oficial, era un nou început. În realitate, urma să devină „motorul” unei fraude uriaşe, după cum se arată în document.
Motorină „vopsită”
Frauda s-a derulat în mai puțin de doi ani, dar a fost organizată până la cel mai mic amănunt. Ecodiesel, societatea care administra rafinăria, funcționa ca antrepozit fiscal - statut care îi permitea să achiziționeze materie primă fără plata imediată a accizelor.
Potrivit instanței, gruparea a exploatat exact această facilitate: importa motorină Euro 5 fără a achita accize ori TVA, prezentând-o în acte drept materie primă pentru fabricarea unui „combustibil ecologic pentru centrale”, un produs inferior, accizat la acea vreme cu doar 15 euro/tonă, față de 347 euro/tonă cât se plătea pentru motorină. Doar că „producția” se desfășura pe hârtie...
Hotărârea arată că, în acest mecanism, un rol-cheie l-a avut șefa laboratorului Ecodiesel, Carmen Stroie, inculpată şi ea pentru că întocmea rapoarte de analiză care certificau fictiv transformarea materiei prime în „combustibil ecologic”. În fapt, produsul care ieșea pe poarta rafinăriei era chiar motorina importată. Diferența era făcută de documente: printr-un circuit comercial complicat, marfa își „recăpăta” identitatea de combustibil auto.
Suveică de firme
Legătura între rafinăria din Suplacu de Barcău și benzinăriile care vindeau efectiv combustibilul era asigurată de firme-paravan. Motorina era facturată fictiv către firme din Slovacia și Bulgaria – precum BS Lube sau Mărgărit Oil – pentru a beneficia de scutirea de TVA. Ulterior, aceeași marfă era „revândută” în România către societăți precum Haland Trans sau Zombori Construct, care emiteau la rândul lor facturi către benzinării și flote auto.
Aceste societăți funcționau ca o „verigă de rupere”, după cum arată instanța. Deși marfa pleca direct din rafinărie către client, facturile erau emise de firmele intermediare, astfel încât beneficiarii finali să înregistreze în contabilitate o achiziție aparent legală. Taxele, însă, nu mai ajungeau la stat: firmele colectau banii și, ulterior, deveneau inactive sau erau abandonate.
Sumele încasate erau transferate rapid prin mai multe straturi de societăți - de la Zombori Construct la Ecopanonia, apoi la Wrestling Kft ori Fupet Trading - într-un circuit circular menit să estompeze originea fondurilor. În unele cazuri, instanța reține retrageri masive de numerar, de ordinul milioanelor de lei, justificate formal prin achiziții fictive, precum „cereale”.
Pentru a se acoperi cu acte, gruparea folosea și firme de transport - Amiabil SRL și Conform Rețetei SRL - gestionate de cumnata lui Rácz Attila, Mérai Katalin. Acestea emiteau scrisori de transport (CMR-uri) care atestau, în acte, livrări externe. Ancheta a demontat, însă, această construcție, scoțând la iveală: șoferi inexistenți, numere de înmatriculare aparținând unor vehicule radiate sau care nu erau cisterne, transporturi imposibile - aceeași mașină în două locuri diferite în aceeași zi ori curse de 2.500 kilometri parcurse, teoretic, în 24 de ore.
Patroni de paie
Hotărârea descrie fără menajamente un mecanism cinic de recrutare a „săgeților”. Oameni vulnerabili - inclusiv persoane fără adăpost din Ungaria - erau abordați în berării din Debrețin sau în adăposturi pentru săraci, ademeniți cu promisiuni de câștiguri rapide ori locuri de muncă sezoniere în România. Unii erau aduși în Oradea sau Constanța, cazați temporar în moteluri și puși să semneze documente în limba română pe care nu le înțelegeau.
În declarațiile consemnate în dosar apar și acuzații mai grave: administratori care susțin că au fost sedați cu medicamente puse în băutură înainte de semnarea actelor sau că li s-au reținut actele de identitate până la finalizarea „formalităților”. În schimbul semnăturii, primeau sume derizorii – câteva sute sau cel mult o mie de lei pentru o perioadă scurtă – după care erau trimiși înapoi în Ungaria, rămânând administratori doar pe hârtie. Pe numele lor continuau, însă, să ruleze tranzacții de milioane de euro.
Căci dacă motorina nu a părăsit România, banii au făcut-o. Sumele erau scoase prin retrageri masive de numerar sau prin transferuri succesive între societăți, inclusiv către contul unei firme offshore - Tornado Oil Ltd, înregistrată în Seychelles -, și apoi reintroduse în circuit prin alte entități controlate din umbră.
Potrivit hotărârii, controlul era exercitat direct de Rácz Attila, care deținea instrumentele de operare la distanță. Token-ul bancar nu rămânea în sertar când acesta pleca din țară. Din contră: în ianuarie 2011, în timp ce se afla în vacanță alături de soție și cumnata sa, Mérai Katalin, au fost operate tranzacții din locații exotice – la 4 ianuarie din hotelul Sandals Royal Hicacos din Varadero, Cuba, între 11 și 14 ianuarie din hotelul Sofitel Rio de Janeiro Copacabana, iar ulterior și din Argentina.
Cei zece inculpați
În total, în faţa instanţei au ajuns zece persoane. Alături de Rácz, Papalia şi Bălaj, procurorii DIICOT au trimis-o în judecată şi pe Mérai Katalin, cumnata celui dintâi, pe administratorul firmelor de transporturi deţinute de ea, Călin Chirilă, şi pe Carmen Stroie, laboranta şefă care măsluia rapoartele de analiză.
Inculpați au fost şi Halasz Adalbert, un austriac administrator al firmei Fupet Trading, Vasile Mărgărit, administratorul Mărgărit Oil Bulgaria, Katona Andrea, administratoarea Fornix Internaţional - trei dintre firmele paravan folosite de grupare.
În faţa instanţei a ajuns şi Dumitru Costache, asociat şi administrator al Tornado Oil Ltd Seychelles, în conturile căruia au fost transferaţi o parte din banii negri ai grupării.
Vânaţi pentru bani
Atât că procesul a decurs greu, primul verdict fiind pronunţat abia luni, 23 februarie, la aproape 7 ani de la data la care anchetatorii au sesizat instanţa, timp în care răspunderea pentru faptele comise s-a prescris. Pe de altă parte, însă, instanţa i-a obligat pe inculpaţi la plata întregului prejudiciu care depășește 64 milioane de lei.
Pentru recuperarea pagubei, instanţa a menţinut măsurile asiguratorii. În conturile Fupet Trading, deschise la OTP Bank s-au găsit, de pildă, 2.280.732 lei, în conturile Oil Record, deschise la BRD, alţi 239.696 lei.
Sechestrul vizează și părțile sociale ori acțiunile deținute de inculpați în societățile comerciale în care figurează ca asociați sau acționari. Pentru societățile considerate părți responsabile civilmente, măsurile asigurătorii au fost menținute asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, inclusiv mijloace fixe și vehicule, chiar dacă acestea au fost date în custodie altor persoane fizice sau juridice.
În cazul lui Rácz Attila, decedat la 14 februarie 2026, situația este alta. În ceea ce îl privește, instanța a încetat procesul penal și a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată împotriva sa. Asta înseamnă că partea civilă - ANAF - poate deschide ulterior o acțiune separată în instanță, inclusiv împotriva moștenitorilor, dacă va considera necesar.
Hotărârea Tribunalului Bihor poate fi atacată, cu apel, atât de procurori cât şi de inculpaţi, caz în care procesul se va relua la Curtea de Apel Oradea.