Protestele "anti-pandemie" şi anti-restricţii desfăşurate luni seară în câteva oraşe din România, inclusiv în Oradea, unde numărul participanţilor a fost remarcabil de mare, au o singură latură pozitivă, şi anume că nu au degenerat în violenţe fizice notabile.
Dar consecinţele negative sunt multe şi pot fi nefaste. Adunarea a mii de oameni buluc, ca să strige "Jos pandemia!", în niciun caz nu poate stopa răspândirea virusului, ci, dimpotrivă, e de natură să producă şi mai multă suferinţă, inclusiv în spitalele pe care în unele locuri din ţară protestatarii le-au colindat ca să strige medicilor "Asasinii!" şi "Hoţii!". Oamenii aceştia se vor duce şi în zilele ce urmează prin mall-uri, prin supermarketuri, plimbând virusul de colo-colo, împărţindu-l şi altora, în primul rând apropiaţilor (la propriu vorbind, nu doar rudelor şi amicilor).
Protestele erodează şi mai abitir starea de sănătate psihică a societăţii, oricum la grea încercare. Tot mai mulţi îi văd ca fiind adevăraţii "eroi" nu pe medicii care de un an se luptă cu virusul chinezesc şi cu noile lui tulpini de tot felul, adesea cu preţul propriei sănătăţi, ci pe cei care, asemenea "luptătorului" Sandu Lungu, scandează "Libertate!", fără a înţelege că libertatea fiecăruia are ca limită punctul de unde începe libertatea celuilalt.
Unii dintre protestatari sunt de înţeles (nu de aprobat!). O parte a lor, cum e chiar Lungu, stau cu sălile de sport goale. Alţii cu restaurantele, cafenelele şi barurile fără muşterii. Cei mai mulţi, însă, s-au raliat protestelor din frondă gratuită şi ignoranţă, gradul de educaţie nepermiţându-le să priceapă că nimeni nu vrea să impună restricţii dacă ele nu şi-ar avea rostul lor şi nici că la noi, în Balcania, acestea sunt mult mai lejere decât în majoritatea celorlalte ţări europene. Deci nu neapărat oameni ca Sandu Lungu ori ca tinerii care îl admiră sunt cei mai de condamnat.
Cea mai mare parte din vină o au autorităţile. Întâmplarea face ca protestele să fi avut loc tocmai în ziua în care ministrul Sănătăţii, Vlad Voiculescu, a fost surprins fără mască în Parlament. Oamenii nu au uitat nici de mica petrecere de anul trecut din biroul lui Ludovic Orban, cu ministrul de Externe pufăindu-şi tacticos trabucul. Or, autorităţile pe care aceştia le întruchipează au impus populaţiei, de câteva zile, constrângeri chiar de neînţeles.
Contestarea restricţiilor şi respingerea gravităţii pandemiei survine după ce şi tagma medicală este subminată tot mai serios de "doctori-minune", ale căror pretenţii că au tratat Covidul cu "scheme" proprii au rămas netaxate de breaslă.
Cert e că acum societatea nu mai e nici temătoare, nici blazată, ci în pragul revoltei. Oamenii nu mai au încredere în autorităţi, care una spun şi alta fac, care impun reguli de neînţeles, iar situaţia nu mai poate fi tratată nici cu medici, nici cu jandarmerie, ci cu inteligenţă şi coerenţă, care deocamdată nu se arată. Altfel, nemulţumirea generală este capitalizată de partide dubioase, de personaje care promovează xenofobia (la Ploieşti protestatarii anti-pandemie au strigat "Afară, afară cu ungurii din ţară!"), agramate (care între o "plm" şi o "băga-mi-aş" scandau "Educaţie, nu corupţie!") şi dornice să exploateze haosul spre propriul profit (nu degeaba a apărut între manifestanţi, drapat în tricolor, baronul sindical de la Metrou).
Mulţimea a simţit slăbiciunea autorităţilor şi se revoltă, iar până la anarhie şi completa scăpare a lucrărilor de sub control nu mai e decât un pas. Sper să nu-l facem, pentru că duce în gol.