Lumea intră cu o viteză amețitoare în crize, dar unii dintre politicienii noștri par blocați într-o realitate paralelă, refuzând - sau poate chiar nefiind în stare - să înțeleagă gravitatea. Războiul din Golf a aruncat în aer prețurile gazelor și petrolului, iar FMI avertizează că „incertitudinea este noua normalitate”.
Cu alte cuvinte, trăim o perioadă în care fiecare țară va fi încercată: cât de solidă îi este economia, cât de disciplinate îi sunt finanțele, cât de responsabilă îi este clasa politică. Până și oamenii de rând, oricât de „antiglobaliști” s-ar declara, au început să priceapă că un eveniment produs la mii de kilometri depărtare le schimbă viețile instantaneu.
În astfel de momente, guvernele responsabile încearcă să reducă vulnerabilitățile. România, însă, asistă la un spectacol invers, căci PSD, partidul major al guvernării, le amplifică. Ultima ispravă e disputa pe buget: în loc să caute cum reducem deficitul, cum păstrăm investițiile, cum menținem credibilitatea financiară, PSD continuă tactica ultimatumurilor și transmite că fie îi sunt acceptate măsurile sociale așa cum le-a propus - totul sau nimic -, fie blochează bugetul și iese de la guvernare.
Problema nu e atât îndreptățirea unor programe sociale, care pot fi legitime, ci lipsa oricărui indiciu privind sursele de finanțare a noilor cheltuieli propuse, de vreo 3,4 miliarde lei. Să se ia din buget, cere Grindeanu. Or, fiecare leu cheltuit în plus ar trebui să vină cu o explicație clară: de unde vine? Exact ce nu face PSD, care îl somează pe Bolojan să-i satisfacă pretențiile integral, cu prețul a noi împrumuturi și al creșterii deficitului.
Ideea că poți adăuga cheltuieli fără a arăta din ce bani s-ar putea face nu este social-democrație, ci pur populism, iar dacă un astfel de joc, în vremuri normale, ar fi doar grotesc, în contextul actual e sinucidere de-a dreptul. Dacă războiul din Iran va continua și impactul scumpirii petrolului și a gazelor va ajunge în produse și servicii, cu inflație și mai mare, economiile vulnerabile vor resimți cel mai puternic șocurile.
E exact și cazul României care, pe lângă multe alte handicapuri, a fost prinsă de succesivele crize nereformată, cu un deficit deja mare și cu credibilitate scăzută în fața piețelor. Iar piețele nu judecă doar bugete, ci și comportamente politice.
Cu toate acestea, prioritatea PSD rămâne întreținerea crizei interne și amplificarea ei. Show-ul ultimatumurilor, amenințările și jocul dublu - consens în ședințele de coaliție și simultan atacuri publice - este falimentar. România nu are luxul unor astfel de jocuri, tocmai pentru că, într-o lume tot mai nesigură, stabilitatea internă este o condiție elementară pentru supraviețuire.
Problema nu e, așadar, dacă PSD își impune sau nu pachetul social, ci dacă înțelege sau nu că există situații în care jocul politic trebuie să se oprească. Când totul arde în jur, ultimul lucru de care ai nevoie este ca în propria casă cineva, profitând că toți ceilalți se tem de incendiu, să se joace cu focul.