Între două runde de sarmale și salată de boeuf, poporul a fost isterizat de marele pericol pe care îl reprezintă scumpirea impozitelor locale. Așa zarvă n-am mai văzut de când RER-ul a scumpit taxa pe gunoi cu un leu cincizeci de bani pe lună.
E evident: taxele pe proprietate în România sunt derizorii față de cele din spațiul UE. Dar hai să zicem că nu-i corect să ne raportăm doar la taxe cu occidentalii, pentru că veniturile lor sunt mai mari. Să luăm un exemplu pentru a arăta hecatomba financiară care ne așteaptă.
Un cetățean care are un apartament cu două camere, primit moca la Revoluție, se cheamă că are un bun de 80.000 euro. Pentru el plătea 150 lei pe an impozit, iar acum se apropie de 100 euro. E mult 100 euro pe an, când el poate închiria bunul cu 300 euro pe lună și de obicei și uită să meargă la Finanțe să declare afacerea?
Dacă mai posedă și un jaf de mașină pentru care plătea 80 lei impozit anual, acum se va frige cu vreo 300 lei. Numai RCA-ul a crescut în câțiva ani de la 500 la 1500 lei, fără ca poporul să-și rupă cămașa de disperare!
Din păcate, foștii guvernanți ne-au obișnuit cu miloaga. România a ajuns o țară care consumă pe caiet și a venit momentul adevărului. Oamenii se plâng de taxe prea mari, dar și de faptul că localitățile lor nu au utilități, nu sunt asfaltate și iluminate. Degeaba pe la sate impozitul pe casă e de câțiva lei, dacă nici pe ăia nu-s în stare primarii să-i colecteze.
La final, vă dau un exemplu despre efectele nocive ale pomenilor. Mulți orădeni criticau edilii pentru că avem cea mai mică subvenție la gigacalorie. Bucureștiul și Craiova au cea mai mare subvenție, numai că n-au căldură. Cum e mai bine?