Cu două decenii în urmă am avut șansa să merg în SUA, cu un grup din care făceau parte zeci de primari bihoreni. Întâlniri oficiale, speech-uri etice, dar și un detaliu șocant: deși conduceau comunități în noroaie, fără apă și canalizare, unii aveau la ei limita maximă de cash permisă, 10.000 de dolari, bani de buzunar. Semn că funcțiile nu erau despre înflorirea comunităților, ci despre prosperitatea personală.
Am aceeași senzație după 20 de ani, privind la răzmerița primarilor împotriva reformei lui Ilie Bolojan. Vreo 600 dintre cei aproape 3.000 de primari de comune din țară s-au reunit săptămâna trecută la Marriott și la Parlament pentru a apăra „talpa țării”. S-a remarcat prim-vicepreședinta, o PSD-istă cu coc de Suzana Gâdea și Viorica Dăncilă (prezentă și ea, alături de Victor Ponta), acuzându-l pe premierul de acum că „ne îngroapă pe toți”. Cu o zi înainte, primise Colanul de Aur al ACoR, pentru „merite deosebite”.
Ulterior, presa a aflat că are salariul peste cel al premierului. A ținut o cuvântare despre „dăinuirea satului”, ovaționată de edili cu ceasuri de 30.000 de euro și gipane cât 2-3 Rolexuri, surzi la detaliul că 80% dintre comune nu încasează impozite nici cât să-și acopere cheltuielile curente, dar revoltați că „dictatorul” nu doar că nu le-ar mai da bani, ci mai rău, le-ar impune o grilă unică de salarizare celor care nu-s capabile să-și achite barem lefurile. Fixate - desigur - autonom, pe baza „suveranității” locale.
De altfel, un primar bihorean a rezumat perfect rezultatul adunării: „M-am dus la București bou și m-am întors vacă”.
Bolojan zice, de fapt, un lucru simplu: administrațiile trebuie să nu mai trăiască exclusiv din alocări politice, să nu mai depindă total de bugetul central, ci să fie cu adevărat autonome. Că nu cetățenii există pentru primării, ci primăriile pentru contribuabili.
Reacția PSD este, firește, cea clasică. În public umblă cu reforma în gură, în practică o amână, o tergiversează, o blochează. Țipă despre „austeritate cu toporul”, vorbește prostii, cum că restructurarea ar fi Holocaust de Auschwitz, apără cu ghearele sinecurile și sistemul. Partidul chiar a dat un comunicat că, în loc să se facă „tăieri”, mai bine să trecem la impozitarea progresivă. Să se ia mai mult de la cei care produc ca să fie din ce să se dea la cei care toacă.
Sistemul reacționează demonizându-l pe cel care îi pune în discuție, de fapt, însuși modul de a fi. Decenii la rând, primarii au fost ținuți dependenți: vasali în teritoriu pentru suzerani de la centru, bani de la Guvern contra loialitate pentru Partid, finanțări contra voturi. Nu autonomie reală, ci control politic.
Între primarii plecați odinioară în America cu cash-ul doldora și cei care acum deplâng atentatul la Miorița nu-i nicio deosebire. Sunt aceiași, tot cu buzunarele personale burdușite și tot cu mâinile întinse la Guvern. Așa stând lucrurile, ar trebui să ne fie groază, avertiza CTP zilele trecute, de momentul „rotației”, când șefia Guvernului va fi din nou la PSD. Privind la câtă energie consumă pentru sabotaj, groaza nu-i nicio exagerare.