Aho, aho, copii şi fraţi,
Inclusiv cei bombardaţi!
Anul care s-a gătat
A fost, sincer, de... uitat.
Am ieşit din pandemie
Şi-acum altă nebunie:
Mujicul desculţ şi beat
De război s-a apucat.
Multe ar mai fi de spus:
S-a scumpit orice produs,
Iar preţul la energie
A tot crescut în prostie.
Nici pe la noi, prin Bihor,
Anul nu a fost uşor.
Noroc că, pe final de an,
Ne-am ales cu Nokian.
Chiar de sunt salarii mici,
Foarte mulţi avem servici.
În rest, ca de obicei,
Şantiere, dragii mei,
Circulaţie de coşmar,
Mult noroi, asfalt mai rar,
Avioanele la sol,
Preţuri mari şi la potol.
Destui oameni mor de foame
În oraşul cu betoane,
Dar o oră n-au lucrat,
Că-i mai bine asistat.
Alţii plâng după copaci,
Ba, mai mult, înjură-n draci
Că orice toaletare
E, de fapt, o defrişare.
Tare mulţi trimit mesaje
Că-i nasol să ai pasaje.
De se face, nu e bine,
De nu se face, îi ruşine.
Cum oraşul e curat,
Trebuie vandalizat.
Iar Poliţia Locală
Lucră de te bagă-n boală.
Toate însă-s trecătoare
Şi nimic nu-i nou sub soare.
Sunt şi oameni mulţumiţi,
Dar şi mulţi nefericiţi.
Pân’ la urmă, orădeni,
Orădeni şi bihoreni,
Nu e tare rău de noi!
Rău ar fi de-ar fi război.
Ce să ne aducă anul?
Ştiri de bine-n Bihoreanul,
Totu’-n jur să fie fain,
Să scriem asta-n online,
Să ne citiţi cu plăcere:
Vom fi doar lapte şi miere!
Iar voi să fiţi sănătoşi,
Să nu vă vedem nervoşi!
Plini de viaţă şi de bani,
Hai noroc şi La Mulţi Ani!