Pe un deal deasupra satului Derna, la câțiva metri de casele oamenilor și de sediul Primăriei, două lacuri pline cu gudroane acide stau de ani de zile ca niște bombe cu ceas. Sunt moștenirea unei industrii dispărute și dovada vie a nepăsării Statului român față de propriile obligații.
În timp ce localnicii trăiesc cu mirosuri toxice și cu frica unei deversări, autoritățile preferă să plătească amenzi către Uniunea Europeană, în loc să curețe mizeriile industriale. Iar nota de plată crește în fiecare zi.
Monitorizate și atât
În 2018, România a fost condamnată la Curtea de Justiție a UE pentru că a eșuat să curețe 31 de depozite de deșeuri industriale, în care ani la rând s-au deversat reziduuri și diverse substanțe chimice. Pe această listă a rușinii, Bihorul s-a evidențiat ca fiind județul cu cele mai multe probleme, având nu mai puțin de nouă halde poluante: patru ale fostei fabrici Alumina, două ale fabricii de produse chimice Sinteza, un batal al fostei rafinării Crișana din Suplacu de Barcău și două ale defunctei Petrol Derna SA.
Toate există din anii comunismului și sunt pline de substanțe periculoase care, dacă s-ar deversa, ar produce pagube greu de estimat. „Le monitorizăm periodic, pentru a ne asigura că nu apare riscul deversărilor”, spune șeful Gărzii de Mediu Bihor, Sever Șerbănescu (foto). În afară de comisarii de mediu, însă, nimeni nu le mai caută.
„O bombă cu ceas”
În satul Derna sunt două asemenea depozite, ambele pline cu gudroane acide, rămase în urma producției de ulei polar și de bitum la Petrol Derna SA, moștenitoarea fostei Uzine de Prelucrare Derna-Tătăruș, înființată în 1870. „Aici s-a făcut uleiul polar, care era fluid până la -70 de grade Celsius, și a fost un produs revoluționar”, spune Viorica Chilba, administratoarea Petrol Derna până când firma a intrat în faliment, în 2009.
În producția uleiului polar se folosea acid sulfuric, iar hidrocarburile și gudroanele acide rămase au fost deversate în cele două batale. Ambele depozite au diguri de protecție, altfel conținutul s-ar deversa peste case și peste sediul Primăriei Derna. „E ca o bombă cu ceas. Dacă vine o ploaie torențială și se revarsă conținutul, se creează o problemă internațională de mediu, pentru că este doar o chestiune de timp ca poluarea să ajungă, prin Barcău, în Ungaria. În linie dreaptă, granița e la 30 de kilometri”, spune edilul comunei, Iarko Segheciu (foto).
Până acum n-au avut loc deversări, dar sătenii se confruntă cu alte efecte: vara, batalele emană mirosuri înțepătoare, greu de suportat, iar tot anul pământul din jurul batalelor este infiltrat cu substanțe chimice de culoare gălbuie. „Și în Primărie trebuie să zugrăvim tot la 2-3 ani, pentru că apar urme galbene pe pereți”, zice Segheciu. Aceeași mâzgă galbenă apare și pe valea care traversează satul și care, culmea, este granița ariei protejate Muntele Șes. La marginea naturii ocrotite băltește dezastrul ecologic...
Ministerul promisiunilor
Problema ecologizării depășește Primăria Derna. „Dacă am deveni proprietari ai terenurilor și am primi finanțare pentru ecologizare, ne-am ocupa imediat. Altfel, nu avem cum”, zice edilul.
Firma falimentară n-are nici ea ce să mai facă. „Am plătit, în 2007, un studiu de fezabilitate care a arătat cum trebuie ecologizat. Dar noi n-am avut banii necesari. Statul Român ar trebui să curețe zona, că el a fost proprietarul fabricii când s-au generat deșeurile”, afirmă Viorica Chilba.
În 2023, Ministerul Mediului condus atunci de liberalul Mircea Fechet anunța că va demara exproprierea depozitelor de deșeuri industriale, tocmai pentru a le curăța. Dar nu s-a întâmplat nimic.
De altfel, din cele nouă depozite, doar cele două aparținând Sinteza au mișcat ceva în ultimii ani, iar asta pentru că s-au ocupat privații. Sinteza, companie încă activă, a vândut haldele către firma clujeană Chimgrup, care recent a obținut autorizația de mediu pentru ecologizarea celor două lacuri toxice. „Vom demara lucrările de îndată ce ne permite vremea”, a confirmat administratorul Chimgrup, Călin Chiorean. În schimb, restul depozitelor, asemenea celor din Derna, zac inerte.
Dăm banii pe amenzi
În prezent, Ministerul Mediului pare că s-a lepădat de depozitele poluante. La solicitarea BIHOREANULUI, instituția condusă azi de Diana Buzoianu (foto) a transmis că „autoritatea desemnată pentru derularea activității de închidere și ecologizare este Administrația Fondului pentru Mediu”.
De cealaltă parte, AFM n-are mare lucru de spus: „În măsura în care vor fi identificate surse de finanțare pentru închiderea depozitelor neconforme de deșeuri industriale, vom putea pune la dispoziție informații privind valoarea estimată ori termenul de finalizare”. Altfel spus, statul n-are bani să curețe depozitele, așa că nu-și prea bate capul cu ele.
În schimb, oricât de săracă ar fi, România plătește amenzile către UE, 600 de euro pe zi pentru fiecare depozit neecologizat. Ministerul Mediului a confirmat că acestea se plătesc trimestrial, iar până acum suma achitată a ajuns la 9.667.000 euro. O notă de plată imensă, care va continua să crească atât timp cât bombele toxice rămân pe loc.