Imagine: pe Facebook
Coloana sonoră: fata Borciului
Decoruri: Ioan Mărcuș, primar de Sântandrei
Regia: doamnele Borciu și Gabor
Sântandrei este o comună suburbană, așa că nu prea surprinde comportamentul specific al unora dintre locuitori. Cafteala dintre doi caizi ai crimei rurale, domnul Mihai Borciu și fostul consilier local Mihai Gabor, alias Grecu, s-a viralizat, iar în câteva ore toți bihorenii au avut ocazia să-i vadă la lucru pe cei care bagă spaima în oameni pe ulițele comunei.
Scandalul a pornit, cum era și firesc, de la neveste, pentru că, nu-i așa, cele mai crâncene războaie din lume au izbucnit de la femei. Iar toată povestea a fost filmată de o jună cu o voce atât de spartă, că ar putea fi utilizată la evacuarea spațiilor închise, dacă-i dai pe mână un microfon și o stație de amplificare.
Pentru cei care nu cunosc personajele, cred că trebuiau trecute niște informații preliminare. Bătaia a fost pe bune, adică nu o parodie, deși - la cum se mișcau bătrânii combatanți - așa părea. Lupta mi-a adus aminte de comportamentul Rusiei, copilul rău al Europei, care are gura mare până vine mica Ucraină și-i sparge maxilarul.
Domnul Borciu, deși e jumătate de buletin, cam cât autorul acestor rânduri, i-a tras un pumn înspăimântătorului Grecu de i-a stins lumina. Acesta, la rândul lui, a mimat niște mișcări de box, dar nu prea multe, că începea să gâfâie, semn că e dificil să faci scandal dacă tu ești, de fapt, un cimitir de șnițele.
Pe fondul sonor exasperant al comentatoarei, care s-a dovedit a fi fetița lui Borciu - că, na, ce se naște din pisică miaună -, a apărut în cadru și un organ. Nu vă speriați, nu e vorba de un film porno, e vorba de un timid milițian din Poliția locală. La ce teamă le-a insuflat el combatanților, m-am temut să nu-i bage Grecu cascheta pe gât și Borciu să-l introducă în mașina de serviciu pe țeava de eșapament.
În SUA, astfel de smardoi întâi erau împușcați fără somație, apoi încătușați, duși la secție și interogați. La noi, totul se va sfârși ori cu niște procese, care se vor termina cu prescriere, ori prin metoda pupat în Piața Independenței, pentru că luptătorii sunt, la urma urmei, naș și fin.
Domnii aceștia ajunși la un important număr de ani, dar și de kilograme, nu realizează că sunt penibili și că a venit vremea să lase bătăile și scandalurile pe seama celor mai tineri. Chiar le stă rău să alerge cu greutate unul după altul pe după mașini, incitați de pe margine de eternul feminin.
E vremea Crăciunului, să meargă să se colinde reciproc, dar nu cu ranga și cocktailul Molotov. În Bihor încă există destulă pălincă să se poată împăca, suficienți cârnați să le consolideze musculatura și colinde minunate... Cu excepția celei care cuprinde sinistrul vers: „Ho, ho, ho, nu mă-mpușca!”.
Acest articol este un pamflet și va fi tratat ca atare