În fața Bibliotecii Județene din Oradea n-a mai tras niciodată, precis, un Cadillac de epocă, interminabil, cu consum de 20 de litri la 100 de kilometri, până joi seară, când de la volanul unei astfel de limuzine a descins nici mai mult, nici mai puțin decât un... autor. Unul care, după cum a recunoscut, „nu le are” nici cu bibliotecile, nici cu cărțile, dar e obsedat de idei ciudate.
Este vorba despre Horea Vușcan, cândva o beizadea năbădăioasă și cu cazier, devenit milionar și, mai nou, „părintele” a ceea ce numește „prima și singura teorie economică care elimină definitiv inflația, deflația și crizele financiare, și propune o separație între stat și monedă”.
O muncă de 21 de ani
Nu-i de colea să vezi în fața Bibliotecii un Cadillac din 1954, restaurat, din care descinde un tip fistichiu ce urmează să-și lanseze propria carte, pe care o descarcă din portbagajul imens, odată cu sucuri și sărățele.
Echipat în blugi, tricou, o jachetă de piele și o bandană fixată „neglijent” într-unul din buzunarele din spate ale pantalonilor, cu o frizură ce amintește de cea a vechilor hatmani ucraineni și maturizat semnificativ față de vârsta tinereții, când spulbera doi oameni într-un accident rutier, ori candida la Primăria Oradiei, Horea Vușcan (45 ani) – devenit între timp prosper om de afaceri în imobiliare, dar și economist autodidact – a strâns joi seară mai bine de 60 de prieteni, colaboratori și cunoscuți, pentru a le prezenta prima sa lucrare, intitulată „Trocul Digital, sfârșitul Banilor, al Bitcoinului și al Sclaviei Moderne”. De notat că Vușcan vorbește despre sfârșitul criptomonedei din a cărei tranzacționare a câștigat bani frumoși în deceniul trecut.
La eveniment au asistat, de asemenea, și soția autorului, și „autorii” autorului, adică mama și tatăl lui Vușcan (foto), acesta din urmă, Coriolan Vușcan, și el cândva un VIP al Oradiei, fost director și apoi patron al fostei fabrici de ulei din Oradea, între timp desființată. Totodată, au ținut să fie alături de Vușcan jr și vechi prieteni, precum fostul jurnalist Daniel Meze, acum politician și întreprinzător în Cluj, ori fostul tânăr PDL-ist Călin Mocan, acum PSD-ist.
În „deschiderea” evenimentului propriu-zis, BIHOREANUL a aflat de ce s-a „apucat” Horea Vușcan de scris. „Am început cartea când aveam 24 de ani”, s-a confesat el, adăugând că tot de atunci mai „pritocește” încă una, deocamdată netipărită, „despre privatizarea statelor”.
O frământare etică: sclavia
În fața asistenței, autorul a recunoscut că „n-am văzut o bibliotecă de când m-a dus mama, n-am avut tangențe nici cu bibliotecile, nici cu cititul”, lucrarea sa fiind însă rodul unei frustrări „în raport cu o temă etică, sclavia”.
Autorul a „plimbat” auditoriul prin Antichitate și Evul Mediu, zicând că în vechime „un sclav lucra cam 80% din timpul său pentru un boier”, și l-a adus apoi rapid în prezent, spunând că „azi plătim 70-80 la sută la stat”, nu doar sub formă de taxe și impozite, ci și sub formă de inflație. El a dat exemplul metaforic al unui brutar care face 2.000 de pâini, dar rămâne fără 200 din ele din cauza inflației, care erodează puterea de cumpărare și înseamnă „ore de muncă furate din viața noastră”.
Concluzia? „Suntem în momentul în care oamenii ar trebui să judece inflația ca și sclavia”, adică să se „elibereze” de inflație.
Arătând că oamenii, „speriați de inflație”, și-au pus banii în bănci, dar constată după o vreme că aceștia nu mai au aceeași valoare ca în trecut, astfel că au început să investească ba „în pietre, în construcții”, ba „în bursă”, Vușcan a afirmat că nici aceste modalități de protejare a valorii banului nu sunt încununate cu succes, deoarece fie statul pune impozit pe proprietăți și „dacă închiriezi un apartament nu îți mai amortizezi investiția”, fie „la bursă îi așteaptă marii rechini” care îi fac să piardă.
După care autorul a pus marea întrebare: „Ce poate înlocui banul ca să nu fie afectat nici de inflație, nici de deflație?”.
„Oamenii nu au nevoie de bani”
Răspunsul este, firește, în carte: „Trocul Digital” și „Unitatea de Efort”. În esență, după cum a explicat Vușcan, o persoană care își vinde produsele sau munca ar conveni cu persoana care le cumpără să nu mai fie plătit în bani, care au „defectul” de a fi supuși devalorizării, ci în așa numita „unitate de efort”, iar „tranzacția” se consemnează pe platforme de blockchain, pentru a fi înregistrată și a-și păstra și în viitor, nealterată, valoarea din momentul tranzacționării.
„Prin tehnologia blockchain să creăm o monedă în care să nu se poată investi, un sistem financiar care nu te îmbogățește, dar îți protejează munca. Eu fac un schimb cu tati. Îi dau cartea aceasta, care costă 70 de lei, și el teoretic mă plătește. La mine se înregistrează un activ, la el un pasiv, pentru că fără bani nu există masă monetară”, a descris Vușcan „sistemul” său, explicând că unitatea de măsură a muncii încorporate în carte ar înceta să fie banul și ar deveni „unitatea de efort”, a cărei valoare este convenită la fel cum a fost stabilită valoarea Euro înaintea de a deveni monedă, ca ECU (unitate de cont europeană), prin raportare la alte monede - liră sterlină, marcă germană, franc francez etc. „Oamenii nu au nevoie de bani, au nevoie de mărfuri și servicii”, a declamat Horea Vușcan.
Acesta susține că „Sistemul Trocului Digital și al Unităților de Efort este prima și singura teorie economică care elimină, definitiv, inflația, deflația și crizele sistemice, și propune o separație între stat și monedă. O revoluție conceptuală care transformă banul din instrument de control și speculație într-o simplă unitate de măsurare a efortului. Inspirat din trocul din vremurile vechi, acest sistem face imposibilă manipularea masei monetare: banii nu există fizic sau digital, ci apar temporar în interacțiunea liberă între participanți și dispar odată cu stingerea obligațiilor din piață (...) Munca nu ar trebui măsurată în bani cu o valoare arbitrară stabilită de bancheri, ci prin efortul echivalent depus de fiecare individ”.
Chestie de „rigiditate socială”
Cu fair play, Horea Vușcan a încurajat asistența să-i pună întrebări pentru a se lămuri, astfel că BIHOREANUL a profitat pentru a încerca să afle dacă „de mâine dimineață, ca un martor al lui Iehova”, va ieși în stradă pentru a-și convinge semenii să renunțe la bani și să treacă la negocierea pe platforme blockchain a unor schimburi de „unități de efort”, de pildă între cineva care operează pe rinichi și altcineva care pune benzină la pompă în mașini.
Răspunsul? „Cel care operează pe rinichi și cel care bagă benzină, dacă au toți o unitate de măsură (a efortului), își pot evalua munca, se vor întâlni pe piață și vor putea să facă schimb doar dacă se înțeleg. Chirurgul probabil va primi 1.000 de unități de efort, cel de la pompă 12 unități de efort”. Și, atunci, ce rost ar avea chiar efortul de a înlocui leul sau euro cu o „unitate de efort” abstractă, imaterială? „Această monedă (n.r. - unitatea de efort) se adresează numai omului care vrea să scape de moneda fiat (n.r. - moneda fiduciară, instrument financiar a cărui valoare nominală este superioară valorii intrinseci pe care i-o acordă utilizatorul ca valoare de schimb, mijloc de plată, și care se sprijină pe un principiu de garanție apărată de o instituție centralizatoare) și de inflație”, a spus economistul autodidact.
Cum reporterul a insistat și l-a întrebat dacă el însuși ar renunța la ban pentru „unități de efort”, Vușcan a susținut că ar face acest lucru numai când ar apărea așa numita „rigiditate socială”, adică atunci când „societatea” va conveni, dintr-o dată și unanim, să înlocuiască banul.
Alții au dorit să afle dacă „unitatea de efort” va putea fi „purtătoare” de TVA și impozitată de stat, Vușcan explicând că ea „va apăra munca doar de inflație”, nu și de fiscalitate, ori dacă mai vede un „rol al statului” în condițiile în care acesta nu va mai emite monedă, de pildă dacă statul va mai administra justiția. „Răspunsul va fi în următoarea carte”, a spus, misterios, autorul.
Deocamdată nu este clar dacă cea recent lansată se va găsi în librării și la ce preț, autorul neoferind aceste informații.