La ședința Colegiului Prefectural Bihor, desfășurată joi la Oradea, nu s-au prezentat doar bilanțurile Poliției, ISU Crișana și Poliției de Frontieră, ci s-a vorbit și despre ceea ce nu apare în statistici: traumele trăite de salvatori și polițiști în timpul intervențiilor. Tema a deschis-o Cristian Buzlea, șeful Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Bihor, care a subliniat că angajații MAI sunt „oameni, înainte de orice”.
Ieșind din registrul tehnic al cifrelor, acesta a spus că un raport poate arăta „bine” sau „rău” în funcție de cum sunt așezate coloanele, însă realitatea din teren este alta.
„În spatele fiecărei cifre sunt situații disperante” și „familii care pleacă de la un eveniment cu traume pe termen lung”, a afirmat el.
Pentru a ilustra ideea, Buzlea a invocat tragedia care a zguduit recent Oradea - moartea copilului de 13 ani care s-a aruncat de pe un bloc din cartierul Nufărul. Un episod care, a spus acesta, „șochează” și „zdruncină” o comunitate întreagă.
El a relatat și un dialog purtat cu unul dintre primii intervenienți ajunși la fața locului, un salvator din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Crișana. Potrivit lui, acesta i-ar fi descris scena drept „groaznică” și i-ar fi mărturisit că, deși îi „tremurau picioarele”, a trebuit să acționeze cu „sânge rece”. După intervenție, s-a întors acasă și și-a îmbrățișat copilul „nu din reflex, ci din conștientizarea fragilității”.
„Sunt oameni, înainte de orice”, a subliniat Buzlea, arătând că angajații MAI nu duc doar presiunea profesională a intervențiilor, ci și încărcătura emoțională a unor momente care îi urmăresc dincolo de uniformă.
„Datorită lor, noi ceilalți ajungem liniștiți acasă”, a conchis acesta.