Factorii de risc ai hipertensiunii arteriale (HTA) esenţiale sunt reprezentaţi de ereditate (există o predispoziţie la boală care se moşteneşte şi care devine realitate în funcţie de alţi factori, cum ar fi cei din mediul ambiant), vârstă, sex, rasă, asocierea cu alte boli (boala este de 2-3 ori mai frecventă la diabetici, la cei cu ateroscleroză şi obezi) şi factori de mediu.
Hipertensiunea arterială (HTA) este una dintre cele mai răspândite boli cardiovasculare şi reprezintă o problemă majoră de sănătate publică pentru că afectează arterele şi organe vitale ca inima, rinichii, creierul şi ochii, fiind responsabilă de aproximativ 75% din toate atacurile de cord şi accidentele vasculare.
Există 8 specii de filarii care infectează omul, dar dintre acestea doar 4 sunt responsabile de infecţii grave. Se estimează că filariile, care infectează circa 140 de milioane de persoane în toată lumea, sunt transmise prin anumite specii de ţânţari sau alte artropode...
În cursul evoluţiei bolii, după faza septicemică urmează faza organică, în care reapare febra, simultan cu instalarea unor sindroame diferite. Dintre acestea, cele mai frecvente sunt meningita leptospirotică (manifestată prin dureri de cap, fotofobie, redoare a muşchilor cefei, simptome care se remit de cele mai multe ori)...
Leptospiroza este una dintre cele mai răspândite zoonoze (boli infecţioase ale animalelor care se pot transmite la om), existând cazuri în toate continentele, dar mai ales la tropice. Există cazuri de boală şi la noi.
În aprecierea igienico-sanitară a surselor de apă, o importanţă deosebită trebuie acordată conţinutului natural de substanţe minerale deoarece acestea participă activ în procesele vitale, organismul primindu-le din mediul extern, inclusiv prin intermediul apei.
Consumul de apă poate avea o influenţă nefavorabilă asupra organismului atunci când apa conţine agenţii patogeni ai bolilor infecţioase, când are o compoziţie deosebită de cea a apei potabile şi când are gust sau miros ce o fac improprie consumului. Aceste modificări ale normelor de potabilitate pot fi determinate cel mai des de caracteristicile solului stăbătut de către ape şi impurificării cu ape uzate fecaloid-menajere sau industriale.
Afecţiunile gastrointestinale acute sunt pe locul secund în rândul celor mai răspândite boli din lume, după bolile acute respiratorii, manifestându-se diferit, de la deranjamentele uşoare din timpul vacanţelor, până la forme acute deshidratante care pot ucide în câteva ore.
În urma identificării unor cazuri de listerioză în Marea Britanie, este bine de ştiut că această afecţiune infecţioasă rară este transmisă de obicei la oameni prin consumul unor alimente contaminate cu Listeria (lapte insuficient pasteurizat, brânză şi alte produse lactate, carne insuficient preparată termic), sau, mai rar, prin contact direct cu alte persoane sau animale infectate. Listerioza afectează cel mai frecvent nou-născuţii, bătânii, gravidele şi persoanele cu un sistem imunitar scăzut.
Tratamentul cardiopatiei ischemice este individualizat pentru fiecare pacient, ţinându-se cont de felul de viaţă, factorii de risc, gradul de incapacitate al bolnavului, stresurile specifice fizice şi emoţionale care precipită disconfortul toracic cu apariţia anginei, medicul fiind singurul care poate recomanda planul terapeutic. Acesta trebuie să cuprindă mai multe etape.
Cardiopatia ischemică reprezintă o consecinţă a dezechilibrului între aportul şi necesarul de oxigen al inimii (ischemie), dezechilibru indus de cele mai multe ori de ateroscleroza arterelor inimii (numite arterele coronare) şi, mai rar, de boli trombotice, embolii, sau anomalii congenitale ale arterelor coronare.
Aerul condiţionat este cel mai indicat în această perioadă caniculară, atât pentru confortul persoanelor sănătoase, cât şi pentru unii bolnavi suferinzi de afecţiuni ce se pot agrava la temperaturi ridicate (cum sunt de exemplu cardiacii). Cu toate acestea specialiştii au studiat efectele aerului condiţionat din clădirile dotate numai cu instalaţii de condiţionare a aerului şi au ajuns la concluzia că acesta determină scăderea imunităţii la nivelul căilor respiratorii superioare şi inferioare, de la nivelul nasului, până la alveolele pulmonare.
Radiaţiile ultraviolete (RUV) constituie un factor indispensabil pentru procesele vitale, lipsa lor putând determina îmbolnăviri, dar, totodată pot exercita un efect nociv, atunci când acţiunea lor este în exces şi fără adaptare progresivă. Asupra pielii produc pigmentaţie, roşeaţă şi chiar alergii sau arsuri. Expunerea treptată şi de scurtă durată elimină aceste manifestări neplăcute. Cancerul de piele poate apărea după expunerile prelungite şi repetate la RUV.
Radiaţiile infraroşii constituie partea cea mai importantă a spectrului radiant, din punct de vedere cantitativ. Acestea se găsesc pretutindeni în natură, fluxul lor deplasându-se de la corpurile mai calde spre cele mai reci.
Corpul uman este un generator de radiaţii infraroşii care se transmit mediului înconjurător, cel mai mult la contactul cu obiecte metalice sau ziduri de beton şi cel mai puţin în aer.
Ridicarea temperaturii mediului ambiant la peste 32 gr. C şi o umiditate relativă ridicată (peste 60%) determină modificări ale organismului, care se pot grupa în 4 sindroame importante: mialgia termică, insolaţia, accidentele datorate efortului fizic pe caniculă şi şocul hipertermic. Sunt afectate în special persoanele vârstnice cu afecţiuni cardio-respiratorii şi copiii mici.
Vremea şi clima acţionează asupra organismului, influenţând în mare măsură desfăşurarea proceselor fiziologice, caracterul activităţii economice şi condiţiile de viaţă.
Tratamentul medicamentos al diabetului zaharat cuprinde antidiabeticele orale şi insulinele. Diabetul non-insulino-dependent care nu poate fi controlat prin regimul dietetic răspunde bine la grupa medicamentelor pe bază de derivate de sulfoniluree (cum este tolbutamidul sau glipizidul), care sunt uşor de folosit şi, după majoritatea specialiştilor, sigure.
Tratamentul diabetului zaharat vizează normalizarea glicemiei. Bolnavul trebuie să ştie şi să fie convins de importanţa respectării dietei şi a tratamentului, fiind de asemenea instruit să îşi controleze singur glicemia şi glicozuria (cantitatea de glucoză din urină).
Diabetul zaharat este cea mai frecventă boală endocrină, frecvenţa reală fiind mai greu de apreciat din cauza standardelor diferite de diagnostic. Considerând hiperglicemia matinală ca un criteriu de diagnostic, circa 1-2% din populaţie este afectată. Boala se caracterizează prin anomalii metabolice şi prin complicaţii tardive ce afectează ochii, rinichii, nervii şi vasele de sânge.
Steatoza hepatică reprezintă o acumulare excesivă de grăsimi la nivelul ficatului (în special trigliceride) cu mărirea sa uşoară până la moderat şi cu caracter benign şi reversibil de obicei, dar uneori putând deveni gravă, cu evoluţie spre ciroză (în condiţiile acumulării excesive şi îndelungate şi a asocierii unor factori nocivi).
Tratamentul medicamentos al ulcerului duodenal are 4 obiective majore: ameliorarea durerii, accelerarea procesului de vindecare al leziunii ulceroase, prevenirea recăderilor şi a complicaţiilor. Eficienţa multiplelor tratamente efectuate, mai vechi şi actuale, este discutabilă, având în vedere tendinţa la vindecare spontană a bolii, caracteristică a evoluţiei naturale a acesteia.
Deşi numărul cazurilor de cancer al stomacului sunt în continuă scădere, totuşi această boală rămâne încă o problemă, studiile epidemiologice sugerând că riscul de a face boala este mai mare la clasele sociale cu nivel socio-economic scăzut. Consumul îndelungat de alimente cu un conţinut mare de nitriţi (cum sunt cele uscate, sărate şi afumate) poate determina apariţia bolii, alături de acţiunea unor bacterii.
Boala apare mai des la bărbaţi, iar numărul cazurilor este în uşoară creştere faţă de cele de ulcer duodenal care sunt în scădere. Majoritatea studiilor efectuate arată că deteriorarea mecanismelor de apărare ale mucoasei gastrice şi agresiunea directă asupra sa...
Tratamentul medicamentos al ulcerului duodenal are 4 obiective majore: ameliorarea durerii, accelerarea procesului de vindecare al leziunii ulceroase, prevenirea recăderilor şi a complicaţiilor. Eficienţa multiplelor tratamente efectuate, mai vechi şi actuale, este discutabilă...
Ulcerul duodenal este o boală cronică ce afectează circa 10% din populaţie şi care prezintă o tendinţă de scădere, mai ales în ţările dezvoltate. Frecvenţa este asemănătoare la ambele sexe, iar evoluţia bolii este spre vindecare şi apoi reapariţie (aproximativ 60% din ulcererele duodenale vindecate reapar în decurs de un an, iar 80-90% în decurs de 2 ani).
Indigestia sau dispepsia sunt termeni des utilizaţi de către pacienţi pentru descrierea unor simptome digestive variate, cum sunt durerea abdominală superioară (pusă frecvent în legătură cu consumul unor alimente), pirozis (arsurile stomacului), eructaţii (râgâituri), flatulenţă (eliminarea de gaze), balonare sau intoleranţă la unele alimente.
Gastrita este o inflamaţie a mucoasei gastrice (învelişul interior al stomacului). Nu se poate vorbi despre gastrită ca despre o boală singulară, ci despre un grup de boli care au în comun modificări la nivelul mucoasei gastrice şi care se deosebesc clinic între ele.
Răspândirea tehnologiilor bazate pe electricitate a dus la creşterea numărului de accidente. Circa o treime din traumatismele datorate curentului de înaltă tensiune apar la electrotehnicieni, o treime la muncitorii din construcţii, iar restul accidentelor nu sunt legate de locul de muncă.
Numită şi "durerea facială paroxistică", această afecţiune se caracterizează prin dureri puternice la nivelul buzelor, gingiilor, obrajilor, bărbiei şi, mai rar, la nivelul ochilor. Boala afectează nervul trigemen, un nerv cranian care asigură sensibilitatea tegumentelor feţei şi a jumătăţii anterioare a capului, iar prin ramura sa motorie are rol în masticaţie.
Scleroza multiplă este o boală caracterizată prin inflamaţia şi distrucţia selectivă a mielinei sistemului nervos central, cu apariţia unor zone de cicatrizare. Mielina este o substanţă care înveleşte fibrele nervoase, având un rol important în conducerera influxului nervos şi care apare în luna a 5-a vieţii intrauterine cu definitivare după naştere. Boala mai este denumită şi scleroza "în plăci" datorită aspectului zonelor cicatrizate ale creierului, leziunile fiind denumite "plăci".