Astmul bronşic este o afecţiune a căilor respiratorii caracterizată printr-o reactivitate crescută a acestora la o multitudine de stimuli. Clinic se caracterizează prin paroxisme de dispnee (greutate în respiraţie apărută în crize), tuse şi wheezing (respiraţie ”şuierătoare”). Boala este episodică, manifestările acute alternând cu perioade asimptomatice.
Tuberculoza este o infecţie bacteriană cronică determinată de Mycobacterium tuberculosis, caracterizată prin formarea de granuloame în ţesuturile infectate. Localizarea cea mai frecventă este cea pulmonară, dar există şi alte organe care pot fi implicate, cum sunt pleura, pericardul, peritoneul, laringele, bronhiile, unii ganglioni, oasele, organele genito-urinare, meningele, ochii, glandele suprarenale şi pielea.
BPCO include bronşita cronică şi emfizemul pulmonar. Bronşita cronică este definită epidemiologic ca o afecţiune pulmonară în care bolnavul tuşeşte şi expectorează cel puţin 3 luni pe an, timp de 2 ani consecutiv, fapt ce determină obstrucţie prin îngustarea căilor aeriene datorită mucusului prezent în exces. Emfizemul constă în dilatarea spaţiilor aeriene cu scăderea elasticităţii pulmonare (elasticitate care în mod normal menţine căile respiratorii deschise în timpul expiraţiei) şi obstrucţie.
Hepatita acută virală se declanşează după o perioadă de incubaţie de15-45 de zile pentru hepatita A, 30-180 de zile pentru hepatita B şi D, 15-160 de zile pentru hepatita C şi 14-60 de zile pentru hepatita E. Simptomele sunt variabile şi cel mai des există o pierdere a poftei de mâncare, greţuri şi chiar vărsături, oboseală, dureri ale muşchilor şi articulaţiilor, cefalee şi simptome de guturai, cu alterarea simţurilor mirosului şi gustului.
Hepatita cronică activă autoimună este o afecţiune caracterizată printr-un proces necrotic şi inflamator continuu cu evoluţie spre ciroză şi insuficienţă hepatică. Leziunile hepatice progresive sunt rezultatul unui atac imunologic asupra celulelor hepatice. Predispoziţia către autoimunitate este în general moştenită în majoritatea cazurilor, iar specificitatea hepatică a acestor leziuni este declanşată de factori chimici sau virali (se cunosc cazuri de hepatită acută virală A sau B, aparent cu evoluţie bună, care evoluează spre hepatită cronică activă autoimună, probabil datorită predispoziţiei genetice).
Hepatita cronică virală C survine după hepatita acută C în aproape 50% din cazuri, indiferent de modalitatea epidemiologică de dobândire a infecţiei cu virusul C. 20% din pacienţii cu hepatită cronică C post-transfuzională evoluează spre ciroză hepatică. Şi hepatitele cronice C fără complicaţii şi cu evoluţie stabilă pot merge spre ciroză.
Hepatita B este o boală gravă care poate evolua spre fibroză, ciroză sau cancer hepatic. Prevenția hepatitei B se face prin vaccinare. Cu toată polemica din mass-media, vaccinarea este singura modalitate de prevenire eficientă a hepatitei B. Din 1 ianuarie 2018 în Franța este obligatorie vaccinarea contra hepatitei B a copiilor născuți după această dată. De asemenea este necesară vaccinarea tuturor copiilor și adolescenților de până la 16 ani care nu au fost vaccinați anterior.
Sub denumirea de hepatită cronică sunt cuprinse o serie de afecţiuni ale ficatului cu cauze şi grade de severitate diferite, care au ca punct comun faptul că procesul inflamator şi necrotic durează cel puţin 6 luni. Formele uşoare nu progresează sau pot progresa lent, iar formele severe sunt asociate cu cicatrizări ale ţesutului hepatic, cu formarea altui tip de structură a acestuia care pot evolua spre ciroză hepatică.
Trichineloza este o boală parazitară acută produsă de Trichinella spiralis (un vierme cilindric lung de 1-4 mm şi cu diametrul de 0,04 mm), care parazitează animalele carnivore, porci mistreţi, urşi, vulpi, câini, pisici, şobolani etc. Sursa de infecţie pentru om este carnea infestată şi insuficient preparată termic (cel mai frecvent carnea de porc, dar şi cea de mistreţ sau de urs).
În ziua de 3 decembrie au fost confirmate 12.696 cazuri noi de Covid 19, cu o scădere de 9,7% faţă de 2 decembrie; în secţiile de reanimare s-au internat 184 de pacienţi, iar rata de pozitivare a fost de 10,7% (adică numărul de noi cazuri pozitive raportat la numărul total de persoane testate pentru prima oară în aceeaşi perioadă, în cazul nostru 3 decembrie).
Leziunile locale datorate frigului determină fenomene ce afectează celulele şi lichidele extracelulare şi fenomene care întrerup funcţionarea ţesuturilor şi integritatea vascularizaţiei (prin efecte indirecte). Când ţesuturile îngheaţă, apar cristale de gheaţă care pot produce leziuni ireversibile.
Gripa este o boală respiratorie acută determinată de infecţia cu virusuri gripale. Boala afectează căile respiratorii superioare şi/sau inferioare şi este frecvent însoţită de febră, cefalee, dureri musculare şi astenie. Virusurile gripale aparţin familiei Orthomixoviridae, existând 2 genuri, unul care cuprinde virusurile gripale A şi B şi altul care cuprinde virusul gripal C.
Prevenirea gripei se efectuează prin utilizarea vaccinurilor cu virus inactivat. Aceste vaccinuri sunt preparate din virusuri gripale de tip A şi B ce au circulat în sezonul precedent. Dacă tipul de virus circulant în momentul vaccinării este strâns înrudit cu cel din compoziţia vaccinului, se realizează o protecţie de 50-80% faţă de infecţie.
Astmul bronşic este o afecţiune a căilor respiratorii caracterizată printr-o reactivitate crescută a acestora la o multitudine de stimuli. Clinic se caracterizează prin paroxisme de dispnee (greutate în respiraţie apărută în crize), tuse şi wheezing (respiraţie "şuierătoare"). Boala este episodică, manifestările acute alternând cu perioade asimptomatice.
Nematodele sunt viermi cilindrici, simetrici, alungiţi, foarte frecvent întâlniţi liber in natură. Unele specii au evoluat, devenind paraziţi ai plantelor şi animalelor, inclusiv ai omului. Nematodele parazitare de importanţă medicală se clasifică în nematode intestinale (trichinoza, ascaridoza, strongiloidoza, oxiuraza, trichocefaloza) şi tisulare.
În urma identificării unor cazuri de listerioză în Marea Britanie, este bine de ştiut că această afecţiune infecţioasă rară este transmisă de obicei la oameni prin consumul unor alimente contaminate cu Listeria (lapte insuficient pasteurizat, brânză şi alte produse lactate, carne insuficient preparată termic), sau, mai rar, prin contact direct cu alte persoane sau animale infectate. Listerioza afectează cel mai frecvent nou-născuţii, bătânii, gravidele şi persoanele cu un sistem imunitar scăzut.
În cursul evoluţiei bolii, după faza septicemică urmează faza organică, în care reapare febra, simultan cu instalarea unor sindroame diferite. Dintre acestea, cele mai frecvente sunt meningita leptospirotică, sindromul hepatorenal, manifestări hemoragice limitate sau grave şi insuficienţa renală.
Leptospiroza este una dintre cele mai răspândite zoonoze (boli infecţioase ale animalelor care se pot transmite la om), existând cazuri în toate continentele, dar mai ales la tropice. Există cazuri de boală şi la noi. Boala este produsă de leptospire, care aparţin grupului de spirochete...
Listerioza afectează cel mai frecvent nou-născuţii, bătrânii, gravidele şi persoanele cu un sistem imunitar scăzut. Perioada de incubaţie este de 3 până la 70 de zile, debutul bolii survenind de obicei după 21 de zile de la consumul alimentelor contaminate.
În cursul evoluţiei bolii, după faza septicemică urmează faza organică, în care reapare febra, simultan cu instalarea unor sindroame diferite. Dintre acestea, cele ma frecvente sunt meningita leptospirotică (manifestată prin dureri de cap, fotofobie, redoare a muşchilor cefei, simptome care se remit de cele mai multe ori), sindromul hepatorenal (cu icter şi mărire în volum a ficatului, cu posibilitate de evoluţie spre forme severe), manifestări hemoragice limitate (la nivelul gingiilor, conjunctivelor, mucoasei nazale etc.) sau grave (hemoragii digestive majore) şi insuficienţa renală.
Leptospiroza este una dintre cele mai răspândite zoonoze (boli infecţioase ale animalelor care se pot transmite la om), existând cazuri în toate continentele, dar mai ales la tropice. Există cazuri de boală şi la noi. Boala este produsă de leptospire, care aparţin grupului de spirochete (bacterii spiralate), responsabile şi de alte boli, cum ar fi sifilisul, febra recurentă şi altele.
Ridicarea temperaturii mediului ambiant la peste 32 gr. C şi o umiditate relativă ridicată (peste 60%) determină modificări ale organismului, care se pot grupa în 4 sindroame importante: mialgia termică, insolaţia, accidentele datorate efortului fizic pe caniculă şi şocul hipertermic.
Clima (de la grecescul klima care înseamnă înclinaţia razelor solare) reprezintă regimul caracteristic al vremii unei regiuni pe timp îndelungat. Regimul climatic se caracterizează printr-o relativă stabilitate, modificările putând fi urmărite numai prin observaţii îndelungate şi pe perioade lungi de timp. Vremea reprezintă starea condiţiilor meteorologice într-un interval scurt de timp, modificându-se chiar şi în timpul unei zile. Vremea şi clima acţionează asupra organismului, influenţând în mare măsură desfăşurarea proceselor fiziologice, caracterul activităţii economice şi condiţiile de viaţă.
Toxiinfecţiile alimentare sunt boli acute cu manifestări diareice, determinate de salmonele, stafilococi enterotoxici, clostridium perfringens, clostridium botulinum şi alţi agenţi patogeni. Cea mai frecventă toxiinfecţie alimentară este cea determinată de salmonele. Există peste 1.700 de tipuri clasificate de salmonele. Izvorul principal de infecţie este reprezentat în special de păsări şi ouă (mai ales cele de raţă), porci, bovine, peşti şi crustacee, rozătoare, omul (bolnav sau cel în convalescenţă care încă elimină salmonele) constituind al doilea rezervor de infecţie.
În aprecierea igienico-sanitară a surselor de apă, o importanţă deosebită trebuie acordată conţinutului natural de substanţe minerale deoarece acestea participă activ în procesele vitale, organismul primindu-le din mediul extern, inclusiv prin intermediul apei.
Consumul de apă poate avea o influenţă nefavorabilă asupra organismului atunci când apa conţine agenţii patogeni ai bolilor infecţioase, când are o compoziţie deosebită de cea a apei potabile şi când apa are gust sau miros ce o fac improprie consumului. Aceste modificări ale normelor de potabilitate pot fi determinate cel mai des de caracteristicile solului străbătut de către ape şi impurificării cu ape uzate fecaloid-menajere sau industriale.
Steatoza hepatică reprezintă o acumulare excesivă de grăsimi la nivelul ficatului (în special trigliceride) cu mărirea sa uşoară până la moderat şi cu caracter benign şi reversibil de obicei, dar uneori putând deveni gravă, cu evoluţie spre ciroză (în condiţiile acumulării excesive şi îndelungate şi a asocierii unor factori nocivi). Î
Peritonita este o inflamaţie localizată sau generalizată a peritoneului (membrana seroasă care căptuşeşte abdomenul). Poate apărea atât în forme acute, cât şi în forme cronice. În forma acută motilitatea intestinală este încetinită, intestinul fiind destins din cauza gazelor şi lichidelor care se acumulează în exces prin tulburările funcţionale apărute.
Pancreatita cronică se poate manifesta sub forma unor episoade de inflamaţie acută survenite pe un pancreas anterior afectat, sau ca o afectare cronică, cu durere sau fenomene de malabsorbţie persistente. Cauzele pancreatitei cronice sunt identice cu cele ale pancreatitei acute (alcoolismul acut sau cronic, calculii biliari, postoperator după intervenţii pe abdomen, dar şi neabdominale, traumatisme abdominale, insuficienţă renală, unele infecţii, administrarea unor medicamente), dar există multe cazuri cu origine necunoscută.
Pancreatita acută este o inflamaţie a pancreasului cu manifestări diferite, de la forma edematoasă, care este o afecţiune uşoară şi reversibilă în majoritatea cazurilor, la forma necrozantă, foarte severă.