Cel mai greu dosar al procurorilor DNA Oradea a fost făcut praf de judecători. Alexandru Kiss, atotputernicul şef al Consiliului Judeţean şi al UDMR Bihor din anii 2000, nu va face nici măcar o zi de închisoare, deşi magistraţii au stabilit că s-a înfruptat din corupţie şi iniţial chiar a fost condamnat la detenţie.
Explicaţia? Trecerea timpului l-a scutit de răspunderea penală, aşa că singura pedeapsă a rămas, pentru el şi un complice, returnarea a 2 milioane euro, dar nici asta nu-i definitivă. BIHOREANUL vă arată felul în care finalizarea cu întârziere a anchetei, tergiversarea procesului şi deciziile unor magistraţi l-au ajutat pe Kiss şi pe tovarăşii săi să se bucure de libertate în ciuda "tunurilor" date.
18 ani după gratii
Pe 18 iunie 2018, Alexandru Kiss era condamnat de judecătoarea Denisa Bic, de la Tribunalul Bihor, la 8 ani de închisoare pentru 4 fapte de spălare a banilor, abuz în serviciu, luare de mită şi trafic de influenţă. Trecuseră 3 ani de când DNA Oradea înaintase instanţei rechizitoriul întocmit de procurorul Adrian Muntean, care a salvat de la uitare dosarul deschis încă din 2006. Potrivit acestuia, patru achiziţii mari ale CJ Bihor şi ale Primăriei Oradea au fost decise, de fapt, de Kiss şi de amicul său, Alexander Mudura, influentul proprietar al Lotus Center.
Între 2002-2003, aceştia au primit 300.000 euro de la patronul firmei ungare Keviep, Miklossy Ferenc, pentru a aranja ca Primăria să-i atribuie amenajarea haldei ecologice a oraşului, executată de subsidiara locală East Bau Construcţii, administrată de fiul său, Miklossy Ferenc jr. În 2003-2004, Kiss şi Mudura s-au ales cu 100.000 euro de la patronul Selina, Beniamin Rus, pentru deszăpeziri şi modernizarea unui drum judeţean, iar în 2005-2006 cu încă 702.000 euro pentru terenurile fostelor unităţi militare din Calea Aradului şi strada Universităţii.
Cele mai grase şpăgi, 3,21 milioane euro, Kiss şi Mudura le-au primit între 2002-2008 pentru aprovizionarea CET cu cărbune importat prin firma Martex Trans a orădeanului Gheorghe Rotiş şi a lui Bojtor Vilmos, un sătmărean stabilit în Ungaria, deţinător a 7 firme offshore şi intermediar al şpăgilor disimulate în contracte de achiziţii utilaje. Concret, Keviep şi Selina îşi cumpărau utilaje la preţuri chiar şi triplate, prin firmele lui Bojtor, care retrăgea din conturi diferenţele de bani, îşi reţinea "comisioane" de 3-4%, iar grosul, în total 4,3 milioane euro, i l-a remis lui Kiss şi Mudura.
Pe Bojtor Tribunalul l-a condamnat la 6 ani, iar pe Rus la 4 ani, ceilalţi trei inculpaţi - Miklossy sr., Miklossy jr. şi Roatiş - fiind achitaţi din cauza prescrierii răspunderii penale, în timp ce faţă de Mudura procesul a încetat ca urmare a decesului survenit în 2014. Magistratul a dispus, totodată, confiscarea a 10,5 milioane euro, Kiss fiind obligat să restituie peste 5,5 milioane euro, Rus peste 3,5 milioane euro, iar Bojtor 1,5 milioane euro.
"Decizii cumpărate"
Date fiind prejudiciile de peste 8 milioane euro (doar la vânzarea terenurilor către Selina pentru viitorul cartier Luceafărul, paguba CJ Bihor a fost de 6,12 milioane euro, deoarece a încasat bani numai pentru "amprentele" de sub blocuri), DNA Oradea a cerut pedepse "orientate spre maximum" (10 ani), adunând mai multe categorii de probe.
Unele erau interceptări realizate cu ajutorul SRI în baza unor mandate de siguranţă naţională ce dovedeau atât trucarea licitaţiilor (de pildă, Kiss şi Rus discutau caietul de sarcini pentru vânzarea fostelor unităţi militare), cât şi împărţirea şpăgilor. Actele bancare arătau, de asemenea, cum din conturile Keviep şi Selina au fost plimbate şpăgi prin conturile firmelor lui Bojtor, care iniţial a şi recunoscut că banii erau pentru "muntele mare" (adică Mudura) şi pentru "muntele mic" (Kiss), cei care decideau soarta achiziţiilor. Pe de altă parte, prin comisii rogatorii, procurorii au demonstrat caracterul fictiv al achiziţiilor de utilaje pentru disimularea mitei, iar la cererea lor poliţiştii din Budapesta au descins acasă la Bojtor, găsindu-i în calculator dovada repartizării "comisioanelor" pentru Kiss şi Mudura.
Judecătoarea Bic şi-a motivat sentinţa prin faptul că "inculpaţii au creat impresia că deciziile de interes public pot fi cumpărate, lucru inacceptabil într-o societate bazată pe supremaţia dreptăţii", stabilind însă pedepse "orientate spre medie", ţinând cont de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căreia "fiecare persoană are dreptul la o judecată în termen rezonabil", or durata mare a anchetei (9 ani) "nu poate fi reproşată numai inculpaţilor şi complexităţii cauzei", ci şi "autorităţile statale pot fi considerate răspunzătoare".
0 zile de închisoare
Inculpaţii au atacat decizia la Curtea de Apel Oradea, care trebuia să dea un verdict definitiv. În decembrie 2018, însă, completul format din Gabriela Ţarcă şi Antik Levente (acesta interceptat cu câţiva ani înainte sub suspiciunea unei şpăgi de 50.000 euro primite tocmai de la Kiss, dar exonerat prin clasarea dosarului), nu au putut ajunge la consens, aşa că a fost alcătuit un complet de divergenţă prin cooptarea unui al treilea judecător, Mihail Udroiu, care să încline balanţa. El a luat o decizie crucială: retrimiterea dosarului la Tribunal, pentru rejudecare, invocând greşeli ale judecătoarei Denisa Bic.
Aceasta le-ar fi "încălcat dreptul la apărare" lui Bojtor, la un termen judecând în absenţa inculpatului şi a avocatului ales, cu apărător din oficiu de faţă, precum şi lui Rus, în motivarea condamnării neanalizând "pe larg" probele propuse de avocaţii acestuia.
Rejudecarea a început în februarie 2019, de către judecătoarea Veronica Ioniţă, care a dat 41 de termene, din care nu mai puţin de 36 au fost amânări cerute de avocaţi, iar în 12 noiembrie anul trecut a exclus din probatoriu toate interceptările, invocând decizii ale CCR. De altfel, cum BIHOREANUL a mai scris, şi-a amânat chiar şi verdictul de 6 ori, din 22 decembrie 2021 până miercurea trecută, pe 20 aprilie, când a pronunţat o altă decizie controversată: i-a achitat pe Kiss, Bojtor şi Rus pentru unele infracţiuni, iar pentru altele a constatat că răspunderea penală a fost prescrisă, încă la câteva luni după începerea rejudecării.
Achitări pe bandă
Ioniţă l-a achitat pe fostul şef al CJ Bihor pentru cele 4 acuze de spălare de bani, hotărând că "faptele nu există", la fel şi pentru abuzul în serviciu, stabilind că fapta nu "este prevăzută de legea penală", în timp ce pentru trafic de influenţă şi luare de mită procesul a încetat prin prescriere.
Beniamin Rus, acuzat de 2 infracţiuni de spălare a banilor şi instigare la abuz în serviciu, a fost achitat pe motiv că "faptele nu sunt prevăzute de legea penală", iar Bojtor Vilmos, intermediarul şpăgilor, a fost achitat pentru spălarea banilor pe considerentul că "fapta nu este prevăzută de legea penală", pentru complicitatea la luare de mită fiindcă fapta "nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege", iar pentru trafic de influenţă din cauza prescripţiei răspunderii penale.
Miklossy Ferenc sr şi jr şi Gheorghe Roatiş, care a mijlocit şi el transmiterea de bani către Kiss-Mudura, au fost de asemenea achitaţi, tot din motiv de prescriere.
Pe de altă parte, judecătoarea a dispus confiscarea de la Kiss a sumei de 561.832 euro, "bani obţinuţi prin săvârşirea faptei de trafic de influenţă", şi a 582.600 euro, "bani obţinuţi prin săvârşirea faptei de luare de mită", precum şi confiscarea de la Bojtor a 903.141 euro, "bani obţinuţi prin săvârşirea faptei de trafic de influenţă". În total, 2,047 milioane euro, doar o cincime din cele 10,5 milioane euro a căror confiscare fusese dispusă de judecătoarea Bic.
Şpăguit, da' demult
Conform motivării consultate de BIHOREANUL, constatarea prescrierii pentru luarea de mită şi complicitate a fost decisă deoarece trecuseră mai mult de 15 ani de la săvârşirea faptelor (de pildă traficul de influenţă în importurile de cărbune pentru CET fiind "şters" în mai 2020, iar luarea de mită în afacerea Luceafărul în iulie 2021).
Motivarea arată, însă, şi că magistratul a interpretat probele în favoarea inculpaţilor. De exemplu, în cazul acuzei de abuz în serviciu, judecătoarea Ioniţă a reţinut că fostul şef al CJ Bihor a primit şpagă la vânzarea terenurilor către Selina, dar a decis că fapta "nu este prevăzută de legea penală". "Tribunalul nu a identificat îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, procedura de vânzare derulându-se în limita legii, totuşi remarcă faptul că prin intermediul inculpatului Bojtor inculpatul Kiss a primit sume de bani (...) În concluzie, Tribunalul apreciază că fapta de luare de mită există, fiind săvârşită de inculpatul Kiss, inculpatul primind suma de 582.600 euro în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, ca preşedinte al CJ Bihor".
La fel a procedat judecătoarea şi cu acuzaţiile de spălare a banilor (prescrise şi ele oricum, de exemplu din iunie 2019 pentru afacerea haldei de deşeuri, din iulie 2021 pentru afacerea Luceafărul, respectiv cu termen de prescriere în iunie 2023 pentru aprovizionarea CET), hotărând încetarea procesului. Magistratul a reţinut că Kiss a luat şpăgi, dar a apreciat că spălarea de bani "nu există", însuşindu-şi astfel apărările inculpaţilor, cum că n-au plimbat bani prin firmele lui Bojtor pentru a "albi" mita, ci ar fi făcut, vezi Doamne, "operaţiuni comerciale" ca să achite dividende şi impozite pe profit mai mici.
O sentinţă "foarte ciudată"
De altfel, în motivare, judecătoarea a reţinut mai multe aprecieri ce contrazic rechizitoriul, reluând poziţiile avocaţilor inculpaţilor. "Contrar susţinerilor acuzării, Tribunalul constată că inculpatul Kiss şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu", arată Ioniţă, ignorând detaliul că în 2015 până şi Curtea de Conturi constatase prejudicierea judeţului prin vânzarea către Selina strict a amprentelor viitoarelor blocuri din cartierul Luceafărul, nu a terenurilor în integralitatea lor. "Nu se poate reţine existenţa vreunui prejudiciu adus CJ Bihor, acesta încasând integral valoarea terenurilor vândute", arată motivarea.
La solicitarea BIHOREANULUI, două surse judiciare au afirmat că judecătoarea "nu poate fi bănuită de interpretarea cu bună credinţă a probatoriului". "Luarea de mită şi traficul de influenţă sunt infracţiuni-predicat (n.r. - principale), iar instanţa a constatat că faptele au fost săvârşite, doar că a intervenit prescripţia, motiv pentru care răspunderea rămâne una bănească. Însă achitările pentru infracţiunile de spălare a banilor sunt ciudate după ce luarea de mită a fost constatată, pentru că mita a fost "albită" înainte de a fi transmisă", a explicat unul dintre specialişti.
"Procesul a fost dus spre prescriere încă de la decizia de rejudecare luată de Curtea de Apel în decembrie 2018, iar ulterior a fost ţinut pe acest curs prin faptul că la Tribunal, în a doua fază, s-au dat termene lungi, deşi cauza trebuia soluţionată cu celeritate ştiindu-se că va interveni prescripţia", a afirmat cealaltă sursă.
În aceste condiţii, nu trebuie să fii neapărat jurist ca să conchizi, amar, că justiţia a "jucat" la trecerea timpului, defel preocupată să facă dreptate. Ca de multe alte ori, a stat cu ochii la litera legii, ignorându-i spiritul...
JUDEŢUL, CU PAGUBA
"Blat" şi în procesul civil
Vara trecută, la 15 ani după încheierea tranzacţiilor cu terenurile din Calea Aradului şi strada Universităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis definitiv că CJ Bihor nu-şi poate recupera prejudiciul de cel puţin 7,8 milioane lei, stabilit de Curtea de Conturi în 2015, după ce DNA (care apreciase prejudiciul ca fiind de 6,21 milioane euro) i-a pus sub inculpare pe Alexandru Kiss şi Beniamin Rus. Motivul? Tot tardivitatea.
În condiţiile în care în urmă cu 7 ani nu s-a constituit parte vătămată în procesul penal, CJ Bihor a deschis împotriva Selinei un proces civil abia în aprilie 2015, pentru că aceasta nu şi-a onorat obligaţiile contractuale, până în 2010 ridicând doar 210 apartamente din totalul de 2.000 asumat. La fel ca Tribunalul Bihor, în martie 2019, Instanţa Supremă a stabilit că rezoluţiunea contractelor şi recuperarea prejudiciului puteau fi cerute în cel mult 3 ani după termenul general de prescripţie, adică cel târziu în 2013.
Motivarea sentinței date zilele trecute în proces: