Când a ajuns șef la Consiliul Județean, Ilie Bolojan s-a apucat să taie în carne vie în instituțiile subordonate, cele mai vocale, deși nu neapărat cele mai afectate, fiind instituțiile de cultură. S-au făcut liste de susținere, manifestări de indignare, s-a cântat prohodul culturii în Bihor.
Interesant este că nimeni nu a deplâns soarta mult mai dură a artiștilor care, la limita de subzistență, se încăpățânează să facă artă fără stipendii de la buget. Odată cu reducerile într-adevăr dureroase au apărut manageri noi la Filarmonică, la Muzeu, la Revista Familia.
Este azi cultura orădeană mai săracă, manifestările artistice mai sporadice și publicul mai inert? La Teatru mai toate piesele se joacă cu casa închisă, la Filarmonică, țineți-vă bine, în stagiunea trecută au fost 11 concerte sold out. Muzeul a ajuns la un număr foarte mare de vizitatori, organizează conferințe, iar încasările sunt pe măsură.
Toate acestea nu sunt meritele șefilor de la județ, ci ale ingeniozității și ambițiilor noilor manageri puși de ei. Dacă în 2019 la Filarmonică au fost ceva peste 3.000 de spectatori, în 2022 numărul a crescut la peste 18.000. Iar veniturile au ajuns, de la 72.000 lei, la 431.000 lei.
Noii managerii care și-au luat rolul în serios, renunțând să fie, cum erau cei de pe vremuri, niște lideri de sindicat mascați, ar trebui răsplătiți. Sumele obținute în plus, vărsate la bugetul județului, reprezintă o picătură în ocean. De aceea, banii ar trebui să se întoarcă la cei care i-au produs. Așa ar putea și Muzeul să-și crească fondurile de achiziții, Teatrul să angajeze noi actori și Filarmonica să-și completeze trupa din cor.