Aproape întreaga ceată de rectori din România fac scut din piepturile lor cărunte întru apărarea plagiatorului ex ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu. Evident că de la asemenea acțiune nu putea lipsi inubliabilul Costi Bungău de la Sorbonica. Ba, gestul este întărit și de preacuviosul rector de la Universitatea Emanuel, pastorul Paul Negruț, care probabil știe mai bine ca noi că plagiatul nu contravine poruncii a opta, aia cu să nu furi.
Mă tot întreb: ce-i determină pe acești oameni - care, în principiu, ar trebui să apere mediul academic - să se comporte atât de slugarnic față de plagiatorul Cîmpeanu?
Poate faptul că acesta le-a netezit prin legile mârșave ale Educației calea spre veșnice mandate de rectori? Sau poate că, la ce puzderie de plagiate au prin propria ogradă, excepția de la regulă sunt cei care nu fură? Doar la Sorbonica, dacă ar fi să-i enumerăm pe cei care au fost prinși cu fofârlica, ne-ar trebui minute bune.
Sunt convins că din cei 54 de rectori care și-au depus amprentele pe lista cu adeziuni mulți nu-s părtași la malversațiunile lui Cîmpeanu, dar probabil că nu s-au putut debarasa de spiritul de turmă.
Oamenii și-au făcut și un grup de discuții unde l-am remarcat pe rectorașul de la Pitești - are și Piteștiul un fel de școală profesională pentru adulți ce se numește „universitate” - care propune să nu poată fi judecate faptele de hoție intelectuală decât în mediile academice. Just, tovarășu' de la Pitești! Îmi aduceți aminte de Elena Ceaușescu, care spunea, atunci când a fost acuzată că e analfabetă: ”Să mă judece colegii mei, academicienii!”.
Și totuși, mai este o rază de speranță. Există rectori care nu s-au băgat în mocirla asta ticluită de mediocritățile academice din România, printre care și rectorii de la UBB Cluj și de la Universitatea din București. Adică exact de la cele mai performante și bine cotate școli superioare românești. Mă gândesc că nu e deloc întâmplător că au ajuns în vârful ierarhiei naționale și au cât de cât și o apreciere în plan extern...