Dacă ne luăm după clasamente, bazate pe cifre, nu pe păreri și impresii, Bihorul ocupă un loc fruntaș în topul celor mai vizitate județe. E normal să ne bată Litoralul și Brașovul, pentru că grosul turiștilor vine din Capitală. Nici Clujul nu e ușor de învins, de vreme ce numai Untold-ul aduce anual atâția turiști cât strânge sudul țării în câteva sute de ani. Îmbucurător este însă că am depășit deja Sibiul.
Stăm bine pentru că noi avem marele avantaj al apei termale. Apopo de asta, eu m-aș gândi să inițiez un turism nu doar balnear, ci și sanitar: dacă bucureștenii tot nu au apă caldă cu lunile, să vină într-un city break la Oradea, unde avem apă caldă din belșug, și chioară, și termală, că oricum e mai avantajos să te scalzi decât să te scarpini.
Dacă pe domeniul balnear suntem cumva în grafic, Băile Felix reușind să scape cu fața curată de distrugerile postrevoluționare, în schimb munții nu sunt exploatați la adevărata valoare. Apusenii nu doar că sunt foarte frumoși, dar sunt și ușor de străbătut. Iar acum, că s-au făcut drumuri, accesul turiștilor e și mai facil.
Din păcate, nu putem spune că Bihorul are vreo stațiune care nu te face să roșești. La Padiș e un haos edilitar, care practic face ca zona să fie ocolită de cei care au pretenția la un standard de cazare mai ridicat. Despre Arieșeni, numai de bine, acolo doar în mijlocul pârtiilor încă nu s-au amplasat coșmelii care să vândă deopotrivă vin fiert, produse de artizanat și să închirieze clăpari.
Dar marele of al meu este Stâna de Vale, care pe vremuri era perla coroanei turismului montan. Acum, e vizitată doar de nostalgici, care preferă reîntoarcerea în timp, cu hoteluri, restaurante și chelnerițe de pe vremea când prim secreter era tovarășul Sorcoiu.
Nu știu dacă prin amenajarea de pârtii de schi, la ce climă avem, vom da lovitura, dar drumeții se pot face, cu obligatoriile halte pe la pensiuni, unde turiștii să poată degusta, cât îi mai țin picioarele, tradiționalul nostru produs culinar, pălinca de prune.