Pandemia ne-a arătat care ne sunt limitele, dar a scos la iveală şi marile caractere. Evident că personalul medical şi "armele" au fost în prima linie. Dar un rol extrem de important l-au avut şi cei care au donat bani pentru spitale.
Am avut ocazia să vorbesc de multe ori cu oameni care voiau să facă donaţii pentru diverse cauze şi care insistau să rămână anonimi. Dorinţa lor are două explicaţii: o dată pentru că cei care donează n-o fac neapărat pentru reclamă, iar apoi pentru că riscă să fie înjuraţi pentru gestul lor.
Deşi pare incredibil, se adevereşte vorba că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. La noi, cei care au bani sunt priviţi chiorâş. S-a inoculat în folclorul românesc că nu poţi face avere decât prin furt. Dar generalizarea asta e nedreaptă şi păguboasă. Un mod de gândire care arată că nu ne-am scuturat de ideologia comunistă, care îl prezenta pe cel bogat ca duşman al clasei muncitoare.
Europa a căzut examenul solidarităţii în aceste vremuri grele. La fel, nici în România nu am observat o legătură strânsă între comunităţi. Fiecare s-a salvat pe cont propriu. Imaginaţi-vă numai cum ar fi arătat Bihorul dacă s-ar fi bazat exclusiv pe banii trimişi de la "Centru"!
Or, la noi, din trei aparate de testare PCR, două au fost obţinute prin donaţii, iar fundaţiile locale şi firmele mari au oferit sume importante pentru materialele destinate spitalelor. La asta s-a adăugat suma uriaşă cheltuită de Primărie, evident din impozitele noastre, pentru ca medicii să poată lupta cu eficienţă împotriva pandemiei.
Cred că gestul de a-i aplauda pe cei din prima linie e firesc, dar mai cred că şi binefăcătorii, cei care au demonstrat că-i iubesc pe oamenii acestor locuri, merită, la rândul lor, aplauzele şi respectul concetăţenilor.