La cum arată învățământul românesc, pasarela hobanată numită Podul Intelectualilor este un afront adus majorității cetățenilor acestei țări. Pentru că, dacă ar fi ca pe acesta să treacă intelectualii, abia ai vedea câte unul, doi rătăciți. Pe când, dacă ar fi numit Podul Plagiatorilor, s-ar rupe sub greutatea pietonilor.
Mi se pare foarte mult trei luni ca să repari pasarela, în condițiile în care alte țări în două luni construiesc unul asemenea de la zero, ba mai și lustruiesc peștii care înoată pe sub pod. Dar, dacă tot ne-am pus pe reparat și ranforsat, cred că ar trebui să aducem câteva modificări actualului proiect.
Evident, din start trebuie să respingem propunerea de a face o pistă de biciclete pe pod pentru că, la cât e de îngust, trecătorii ar putea traversa Crișul exclusiv înot. Să se dea jos din șa onorabilii bicicliști, că nu le strică statutul de pietoni, măcar pentru câțiva metri!
Ca orice pod care se respectă, pasarela noastră are și un aer romantic pe care tinerii îndrăgostiți l-au valorificat. Așa au apărut puhoi de lacăte prin care junii își exprimă iubirea eternă. Din păcate, feroneria podului e în așa fel făcută încât doar lacătele grele pot să fie legate de structură.
Aspectul e jalnic pentru că lacătele butucănoase te duc cu gândul că tinerii îndrăgostiți sunt: el, forjor, iar ea - fierar betonist. În plus, dacă amorul prinde elan, la câteva mii de lacăte, va crește presiunea asupra structurii de rezistență. Au fost poduri în marile orașe ale Europei de pe care au trebuit efectiv să fie date deoparte lacătele ca să nu se trezească pietonii în apă.
Așa că acum e momentul ca edilii să adapteze feroneria la imperativele îndrăgostiților, mai ales că au suficient timp să redeseneze balustradele. Podul în sine este spectaculos și la lumina zilei, dar dacă l-am dota cu un sistem de iluminat artistic ar putea deveni emblematic și pentru cei care străbat orașul noaptea.
Din păcate, am mari îndoieli că se va face altceva decât o betonare, o vopsire și o asfaltare, așa că va trebui să mai așteptăm câteva decenii până va veni un edil artist care să dea ștaif construcției.