Noua vedetă a pasajelor din Oradea este „salba” de pe Calea Aradului. Cum să nu crape de ciudă, văzându-i complexitatea, cei care încă se deplasează cu viteza melcului pe drumuri desfundate? Doar că, încă de la inaugurare, s-au format cozi serioase pentru șoferii care doreau să ajungă la centrele comerciale din zonă, siliți să se mulțumească cu o bandă, după ce înainte de construirea pasajului subteran circulau pe două.
Inițial, edilii au zis că blocajele apar fiindcă orădenii încă nu s-au obișnuit cu minunea rutieră. Apoi, că de vină sunt și lucrările la bretelele spre centrele comerciale. Ca în final să aflăm că, de fapt, se știa că e nevoie de două benzi, dar a doua urma să o facă Primăria, căci nu putea fi finanțată prin proiectul destinat drumului național.
Dar puteau să se organizeze și să o facă de la început cum trebuie, mai ales că precedent există. La pasajul subteran care va lua locul podului dintre bulevardul Ștefan cel Mare și dealuri, CFR a avut un proiect limitat, iar Primăria, din start, a cerut modificarea soluției pe banii ei, ca să mai existe încă o ieșire din tunel.
Buba cred că e la faptul că proiectele se fac pe genunchi, după principiul „clientul nostru, stăpânul nostru”, în loc ca proiectanții să le deschidă beneficiarilor ochii asupra eventualelor neajunsuri. Plus că, de cele mai multe ori, politrucii se cred mai deștepți decât specialiștii. Faptul că primarul Florin Birta a ieșit în teren să anunțe că, la cererea șoferilor indignați, mai face o bandă la proaspătul pasaj nu face decât să confirme un mod heirupist de lucru.
Când vom vedea studii de trafic serioase, nu trei pagini în două coperți, că așa cere legea, poate că drumurile noastre toate vor deveni mai ușor de străbătut.