În data de 12 iunie a.c. a fost publicată în Monitorul Oficial Decizia nr. 297/2025 prin care, cu mai puțin de două săptămâni în urmă, Curtea stabilise că nu mai este necesară publicarea declarației de avere și nici să se treacă în declarația de avere bunurile soților și ale copiilor minori.
Am arătat acum două săptămâni că, dincolo de modul nu tocmai fericit juridic în care fusese redactat comunicatul Curții, decizia părea corectă deoarece protecția datelor personale și, în general, cea a vieții private, trebuie respectate.
Lecturând decizia motivată avem, însă, o mare surpriză: în realitate, Curtea a apreciat că numai pentru persoanele numite într-o funcție sau demnitate publică în urma unui concurs sau examen operează această protecție; pentru cele alese sau numite pe criterii politice rămâne valabilă obligația de publicare a declarației de avere.
Astfel, în paragraful 54 al deciziei, CCR reține că, în cazul persoanei alese sau numite, datorită caracterului electiv al funcției deținute sau naturii deciziei politice de numire, este justificat un control al publicului, pe considerentul că persoana respectivă a fost propulsată într-o funcție de demnitate publică prin alegere sau numire politică. În schimb, în ceea ce privește funcțiile obținute prin concurs/examen o astfel de expunere publică nu își găsește justificarea, din moment ce, așa cum s-a arătat, există posibilități legale pentru evaluarea declarației de avere depuse.
Dincolo de faptul că o asemenea distincție nu poate fi justificată din perspectivă juridică, decizia Curții va produce discriminare și haos în practică.
Pe de-o parte, există numeroase persoane care ocupă, teoretic, funcții dobândite prin examen sau concurs, însă aceste concursuri și examene sunt doar de fațadă, funcțiile fiind evident politice. Spre exemplu, este absurd ca într-un oraș primarul și viceprimarul să aibă declarații de avere publice, pentru că sunt aleși, iar city-managerul să nu aibă o asemenea obligație, pentru că - nu-i așa? - este numit pe baza unui... concurs. Iar exemple de acest fel sunt nenumărate.
Pe de altă parte, cu ce își asumă mai puțin un magistrat expunerea publică față de o persoană numită într-o instituție de stat? Până la urmă, persoanele care acced într-o funcție sau demnitate publică prin concurs își asumă exact aceleași obligații din perspectiva renunțării la unele atribute ale protecției vieții private asemenea celor numiți pur politic...
De aceea cred, de data aceasta, că decizia Curții este toxică și va produce haos și discriminare în practică.
Decizia are și alte probleme, despre care vom vorbi, însă, cu o altă ocazie...