Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, dacă mă gândesc că iar se va întrerupe circulaţia tramvaielor când se va face pasajul de la magazinul Crişul, după ce s-a oprit mai bine de doi ani pentru lucrările din Nufărul şi Centrul Civic, chiar îmi vine să-mi dau demisia din calitatea de pieton.
Iar dacă ramura de tramvai întreruptă de pe strada Republicii nu e de ajuns pentru a întinde nervii orădenilor, se prefigurează nişte lucrări şi la pasajul Vladimirescu cu Decebal. Cel de la Crişul este gândit să privilegieze circulaţia pe strada Republicii, adică pe axa Nufărul-Gară, deşi mie mi se pare că utilitatea este în descărcarea maşinilor care vin de pe drumul expres pe strada Pasteur.
Nu sunt împotriva pasajelor, dar modul în care sunt abordate lucrările este greşit. De ceva vreme, tot disconfortul acestor şantiere se transferă exclusiv pe umerii şi picioarele cetăţenilor. Adică de ce să-şi bată capul constructorii cu soluţii tehnice prin care să nu se întrerupă circulaţia tramvaielor?
E mult mai simplu să opreşti total circulaţia, apoi să stai vreo două luni să te scarpini, cum au făcut şantieriştii de la Podul Intelectualilor, după care să sapi fără să munceşti sub trafic. Iar dacă nu te încadrezi în termenele de predare, vei avea grijă să invoci pandemia, războiul din Ucraina sau vremea duşmănoasă, ca să nu te umple edilul de penalităţi.
Văd că Primăria a anunţat că pentru viitoarele pasaje a comandat nişte tramvaie care să circule în sistem pendul pentru a mai limita dezastrul produs de ruperea traficului. Soluţia ar reduce într-o oarecare măsură blocajul, dar tot construcţia pasajelor sub traficul tramvaielor este soluţia benefică pentru orădeni.