A fost ceva iureș la ITM, unde mai multe angajate colectau banii de la agenții economici prinși cu musca pe căciulă și dădeau o parte din obol șefei lor, Nadia Racz. Până la urmă lucrurile s-au mai calmat, în sensul că angajatele au dat-o în primire pe șefă, iar aceasta a primit doar control judiciar din partea Justiției.
Cred că marea tragedie a acestui popor nu e faptul că avem o armată de angajați la stat, din care o parte se calcă pe picioare și iau bani nemunciți. Baiul e că mulți nu se mulțumesc cu salariile bune și sporurile generoase și numeroase, ci mai merg și la ciupeala agenților economici. De aceea înclin să cred că SRL-urile nu au fost inventate pentru ca întreprinzătorii să-și pună în practică ideile, ci pentru a putea cotiza la borfașii din instituțiile de control.
Ceea ce a făcut doamna Racz nu este ieșit din comun. Astfel de fapte se petrec zilnic, cu miile, la nivel național, și doar letargia care a cuprins în ultimii ani Parchetele și DNA-ul a făcut ca aceste lucruri să rămână nerelevate.
Interesant e, însă, altceva. Doamna Racz se află de două decenii în instituție și, deși a ajuns acolo cu largul concurs al unui partid, când fost să fie schimbată tot politic, a dat în judecată instituția și a câștigat.
Prin urmare, a mai luat niște bani de la prostul de Stat Român. Acum, la pensionare, doamna în cauză se agață de dreptul legal că și femeile pot munci, la cerere, până la 65 de ani. Numai că, deși legea spune clar că asta se poate face doar cu acordul angajatorului, instanța a decis că nici vorbă. Adică nu poți scăpa de un angajat nici măcar prin pensionare, că iar te trezești că-i plătești salarii compensatorii.
Mă întrebam de unde atât devotament pentru culorile unei firme ca ITM-ul la o doamnă cu puterile epuizate de titanicul efort depus în atâți ani de bugetăreală. Abia când am văzut că dorea de fapt să rămână la vârful lanțului trofic al „schemei” din Inspectorat, acolo unde se strânge caimacul, mi-am dat seama ce o mâna în luptă.
Îi sfătuiesc pe superiorii doamnei să nu cumva să o treacă pe linie moartă, pentru că întotdeauna se va găsi un judecător milos care să-i dea banii înapoi, ba poate să-i recalculeze și valoarea șpăgii pierdute în perioada cât a fost trecută pe linie moartă.