Vinerea trecută, în dimineaţa când Administraţia Fondului de Mediu a lansat sesiunea pentru depunerea cererilor în Programul Casa Verde, pentru finanţarea instalării de panouri fotovoltaice şi, în premieră, şi a dotării cu acumulatori, am simţit gustul frustrării. Nu al invidiei faţă de cei care le-au înregistrat în mai puţin de 2 minute (am prieteni care au reuşit), ci al frustrării că n-am priceput unde am greşit.
Avizat că succesul depinde, de fapt, de iuţeala de mână (ca în vremurile western), am urmărit în prealabil tutoriale şi am făcut "antrenamente", am tot dat cu Alt+Tab şi Ctrl+C, Ctrl+V să exersez transferul de date dintr-un Excel dinainte pregătit pe site-ul AFM. Degeaba. La ora sorocită, am pierdut chiar startul: site-ul mi-a "îngheţat" şi am pierdut timp dând refresh.
Dacă în ce mă priveşte, nu sunt un Minitehnicus, recunosc, mi-a fost cu neputinţă să înţeleg cum au eşuat doi apropiaţi, ambii IT-işti (unul chiar mare gamer), pe care i-am rugat să mă ajute tocmai fiindcă le merge mâna. Unul, în aceeaşi încăpere cu mine, a lucrat cu o viteză de Matrix, dar a dat-o în bară la final, la codurile Captcha, şi s-a trezit cu notificarea "sesiune expirată".
La fel, au ratat cu miile. Am văzut pe net comentarii atât din partea celor care au pierdut "blitz-krieg"-ul, cât şi a celor care au câştigat lupta cu cronometrul. Aceştia din urmă au exersat mai cu folos, cei dintâi au acuzat tot felul de şmecherii ale autorităţilor, poveşti conspiraţioniste pe care le socot aiureli. Pur şi simplu, alţii au fost mai rapizi şi, poate, mai norocoşi, cu o conexiune la internet mai bună, cu un procesor mai rapid la calculator...
Categoric, nu era cazul să se revină la depunerea fizică a cererilor, ca până acum doi ani, cu cozi la instituţii. Soluţia este, clar, online, iar principiul primul venit, primul venit este şi el absolut normal. Dar la fel de adevărat e că viteza de transmitere a datelor a ajuns să prevaleze tuturor celorlalte criterii, privind, de pildă, necesităţile şi posibilităţile, căci în logica de acum e mai îndreptăţit la panouri fotovoltaice un orăşean cu bani şi net bun decât cineva dintr-un cătun neelectrificat.
Încă şi mai evident este că AFM a complicat inutil procedura, impunând cetăţeanului acţiuni nu doar inutile (de pildă să introducă pe site în câmpuri separate numele şi prenumele, seria şi numărul buletinului - de ce nu într-unul singur?), ci şi redundante (după ce omul şi le-a trecut, i se cere şi copia buletinului!). Asta, ca să nu mai pomenesc că statul parcă promisese să nu mai ceară cetăţeanului informaţii pe care deja el, statul, le deţine (cum ar fi certificate fiscale, acte de proprietate).
Programele de acest fel ar trebui să aibă o logică, să ajute zone, familii şi persoane defavorizate, prost conectate, nu să aibă drept criteriu suprem viteza. Care ar putea fi o soluţie mai justă? Mărturisesc că nu ştiu, dar e obligaţia autorităţilor să îmbunătăţească procedurile dacă vor realmente ca programul să-şi atingă scopul cu cea mai mare eficienţă posibilă.