O adevărată armată, pornită parcă asupra unui cartel columbian de droguri, a descins săptămâna trecută într-un sat din Bihor, Dumbrava, unde vreme de două decenii instituții ale statului au abandonat la poarta lui Viorel Pașca mulțimi de nenorociți, ca acum să-l acuze că i-a racolat și exploatat.
Televiziunile care până mai ieri îl numeau „bunul samaritean” au rulat în buclă burtiere cu „azilele groazei”, în contradicție grosolană atât cu imaginile de la fața locului, unde necăjiții nicidecum nu cerșeau de mâncare la garduri, ca în Ilfov, cât și cu mărturiile unor profesioniști respectabili ori ale unor voluntari de rând care au ajutat acolo. Pe niciunul nu i-a întrebat nicio televiziune nimic, după cum n-a întrebat niciun nenorocit despre „relele tratamente” la care să fi fost supus.
Dacă Pașca a comis infracțiuni, legea trebuie aplicată, desigur, dar în acest caz se vede o adevărată ruptură justiție vs. dreptate. Publicul nu huiduie sancționarea încălcării regulilor, ci sancționarea selectivă a încălcării legilor. Or, în timp ce DIICOT prezintă cazul Dumbrava în cele mai negre culori, oamenii nu au văzut niciodată așa mobilizare în dosarele celor care au jefuit statul, lăsându-l fără bani de asistență socială.
Aproape instantaneu după descinderi, discuția - care nicio clipă nu a vizat responsabilitatea instituțiilor care s-au folosit de Pașca - a fost mutată spre „mafia de la Bihor”, în încercarea de a lega de acest caz numele premierului Ilie Bolojan. Rapid, percepția și chiar convingerea oamenilor a devenit aceea că dosarul a fost copt nu doar ca instrument de represiune contra unui om, ci și ca instrument de luptă politică, dovadă fiind manipulările televiziunilor și ale site-urilor îngrășate din taxele de protecție și de promovare plătite de PSD.
Scandalul are la origine doi foști miniștri PSD și a fost detonat după refuzul lui Bolojan de a se mai supune PSD, după eșuarea puciului pentru debarcarea lui de la conducerea PNL, după ce Guvernul a intrat în conflict deschis cu „sistemul”, scoțând la iveală afaceri din energie, sinecuri din companii, privilegii ale magistraților care nu încetează să-și procure miliarde de euro ca „drepturi” suplimentare.
Reacția sistemului de justiție este, de altfel, mai virulentă decât oricând: Curtea de Apel București, ÎCCJ, Parchetul General, CSM și Curțile de Apel din țară au dat comunicat peste comunicat, acuzându-l pe Bolojan că atentează la „independența justiției”, la fel cum a făcut și DIICOT, acuzând presiuni nepermise ale celor care îi comentează prestația în cazul Dumbrava. Mesajul e același: ciocu’ mic, că se pot întâmpla și alte lucruri! Multe lucruri...
Or, oamenii nu mai pot fi prostiți, văd lucrurile în context, văd succesiunea evenimentelor și își pun întrebări, văd că, atunci când sunt atinse interese tabu, apare un scandal menit fie să mute atenția, fie - și mai bine! - să-i compromită pe cei care deranjează. Văd justiția în acțiune, dar nu pentru a face dreptate, ci pentru a o silui și, în final, a o face imposibilă.