1928. Un important filolog orădean
Criticul și istoricul literar Mircea Zaciu s-a născut în Oradea, în 27 august 1928, într-o familie greco-catolică. Clasele primare și prima clasă de liceu le-a urmat în Satu Mare. În urma cedării părții de nord a județului Bihor către Ungaria în 1940, s-a refugiat în Arad, continuând studiile la Liceul „Moise Nicoară”. După întoarcerea în Oradea, a absolvit Liceul „Emanuil Gojdu”.
Studiile superioare le-a finalizat în 1952, la Facultatea de Filologie a Universității „Victor Babeș” din Cluj. În ultimul an, Zaciu a lucrat ca preparator la Catedra de literatură română a facultății, urcând la rangul de lector în 1952, conferențiar în 1962 și profesor titular în 1972, an în care și-a susținut teza de doctorat despre Ion Agârbiceanu (în fotografia principală, Zaciu alături de Agârbiceanu).
Între 1962 și 1966, a fost decanul Facultății de Filologie, iar din 1990 și până în 1997, profesor consultant și conducător de doctorat. A predat limba și literatura română la universitățile din Köln, Bonn și Aachen.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor, inclusiv al Consiliului de Conducere și al Comitetului Director al aceleiași Uniuni între 1990 și 1995. Din 1990 s-a stabilit în Germania, iar în 1997 a devenit membru de onoare al Academiei Române. A murit în anul 2000, în Cluj.
2022. Scriitor despre scriitori
Om al literelor, Mircea Zaciu a debutat în ziarul „Ecoul”, în anul 1944, cu un text despre Duiliu Zamfirescu, iar după patru ani în revista „Flacăra”.
Activitatea scriitoricească s-a intensificat mai ales după terminarea facultății, lansându-și primul volum în 1954, cu titlul „Amiaza unei revoluții”. A fost urmat, după doi ani, de un altul, „Unde se sfârșește pustiul”.
Pe parcursul anilor ’50 și ’60, a lucrat la monografia scriitorului Ion Agârbiceanu, mai târziu aplecându-se asupra bio-bibliografiilor altora, coordonând un dicționar de scriitori români în 1978. Sub patronajul său au mai apărut, în anii ’90, alte trei astfel de dicționare.
Pe lângă alte volume, de referință rămâne „Jurnalul” său, ce acoperă perioada 1979-1989 și a fost publicat în anii ’90 în patru volume. O altă lucrare, „Ca o imensă scenă, Transilvania...” a fost publicată postum, din inițiativa fiului său, Radu, în 2018.
Cât privește moștenirea lui Zaciu, important este fondul de carte deținut de Biblioteca Universității din Oradea, de 3.261 de publicații ce i-au aparținut, dat la lectură și parțial expus cu diferite ocazii.
O stradă din cartierul Grigorescu al Oradiei îi poartă numele. A fost recompensat cu numeroase premii, inclusiv din partea revistei „Familia” și a Societății oamenilor de știință din Bihor.