1934. Un nou monument național
La începutul anilor 1920, autoritățile și asociațiile culturale din Oradea au demarat proiecte de „românizare” a spațiului public, o metodă fiind amplasarea de monumente dedicate unor personalități ale istoriei și culturii române.
La inițiativa Reuniunii Culturale Cele Trei Crișuri, care a organizat o colectă, în 1934 a fost realizat un bust al scriitorului Barbu Ștefănescu-Delavrancea. Montat în Parcul Traian, în scuarul din fața sediului Baroului, bustul de bronz lucrat de sculptorul Cornel Medrea a fost așezat pe un soclu înalt realizat de Dănilă Andrițoiu și dezvelit în 17 iunie.
Manifestările au debutat de dimineață, cu un Te-Deum la Catedrala Ortodoxă, iar ceremonia inaugurării monumentului a avut loc la amiază, în fața unui public numeros. La eveniment au participat ministrul cultelor și artelor, Alexandru Lapedatu, academicianul Bogdan Duică, reprezentanți ai autorităților civile și militare, președinții unor organizații culturale și membri ai familiei Delavrancea.
Manifestările au continuat la Casa Națională, unde s-a dezvelit o placă de bronz dedicată lui Ștefan O. Iosif și lui Alfonso Castaldi, autorii cântecului „La arme”. La serbarea oferită în saloanele Casei „au participat toate notabilitățile din oraș”, nota ziarul Epoca.
2026. Revenit în centru
În toamna lui 1940, în contextul cedării Oradiei către Ungaria, bustul lui Barbu Ștefănescu-Delavrancea a fost demontat și, cel mai probabil, dus la Beiuș, împreună cu celelalte monumente din oraș. Pe locul său, în 1942 a fost amplasat grupul statuar dedicat fostului prim-ministru ungar Tisza Kálmán, realizat în 1918-1919 și adus din Berettyóújfalu.
După trei ani, statuia a fost îndepărtată, rămânând numai soclul pe care a fost montat un ghiveci cu flori. Piedestalul a fost păstrat până în anii 1960. Bustul lui Delavrancea este singurul monument exterior interbelic readus în spațiul public orădean după finalul Celui de-Al Doilea Război Mondial.
Revenit pe vechiul amplasament, pe un nou soclu de beton, placat cu marmură și inscripționat cu numele dramaturgului, acum aflat vizavi de monumentul dedicat lui Ady Endre, el „pare că invită la dialog perpetuu, la comunicare și înțelegere sub semnul valorilor umaniste”, nota revista Familia în 1979.
La baza acestui bust au avut loc mai multe evenimente de comemorare a scriitorului, în 2018 marcându-se 160 de ani de la nașterea sa și centenarul morții.