1968. Pentru ape curate
În anii 1960, rețeaua de canalizare a orașului s-a extins în cartierele de case și în noile cvartale de blocuri. Cum apa menajeră colectată trebuia curățată înainte de deversarea în Crișul Repede, vechea stație de epurare, construită încă din 1910, nu mai făcea față.
Amplasată în aval de actualul Pod Densușianu, instalația a avut nevoie de o refacere completă, iar Întreprinderea de Lucrări Hidrotehnice Speciale a început construcția la finele anului 1965. Stația a fost proiectată cu trepte de epurare mecanică și biologică, astfel încât apa rezultată să poată fi deversată în Crișul Repede.
În urma procesului rezulta și nămol decantat, supus apoi fermentării, prin care se degaja gaz metan. Lucrările au avansat greu, mai ales din lipsă de muncitori, ceea ce a întârziat punerea în funcțiune a instalațiilor cu un an și jumătate. Stația a fost pornită în decembrie 1968, având și propria centrală termică, alimentată cu gazul format în bazinele de fermentare.
Căldura era folosită pentru grăbirea fermentării și pentru încălzirea spațiilor. Dotarea Stației a continuat în 1973 cu noi rezervoare și pompe, complexul extinzându-se pe măsura creșterii rețelei de canalizare a orașului.
2026. Serviciu modern
Suprafața actuală a stației de epurare este de 50 hectare, din care 6,4 ha sunt ocupate de procesul tehnologic de curățare a apei, iar 40 ha reprezintă iazurile tehnologice. Ample lucrări de modernizare au avut loc în perioada 2005-2009, când a fost asigurată, printre altele, monitorizarea fluxului tehnologic și verificarea, în laboratorul propriu, a parametrilor de calitate a apei epurate.
În 2017, capacitatea stației a fost mărită la 14.400 metri cubi de apă epurată mecanic pe oră și 7.920 mc de apă epurată biologic. Complexul este alcătuit din mai multe componente: bazinul pentru compensarea debitelor de intrare, treapta mecanică de epurare, treapta biologică, decantorul și instalațiile de prelucrare a nămolului. Prin prelucrarea acestuia se produce biogaz, transformat apoi în energie electrică și termică, folosite în regim propriu.
Nămolul tratat poate fi utilizat și ca fertilizator în agricultură. Iazurile biologice preiau debitele suplimentare, care depășesc capacitatea treptelor mecanică și biologică, asigurând o epurare naturală a apei.
Stația de epurare este și un obiectiv vizitat de elevi, mai ales cu ocazia Zilei Mondiale a Apei, când aceștia pot vedea traseul apei uzate, de la colectare până la întoarcerea ei, curățată, în natură.