- În Oradea, numeroși condamnați cu „gulere albe” prestează muncă în folosul... Mănăstirii Sfintei Cruci
- Deşi ar avea pe hârtie mai multe opțiuni disponibile, inclusiv Biblioteca Judeţeană, Muzeul Ţării Crişurilor, DGASPC ori Universitatea Oradea, instanțele direcționează pe bandă rulantă VIP-urile să cureţe grădinile Maicii Mina
Condamnat cu suspendare, milionarul Victor Micula a scăpat de închisoare, dar nu și de muncă. Are de prestat 120 de zile în folosul comunității și a ajuns taman la Mănăstirea Sfintei Cruci din Oradea, unde - după cum ne povestește chiar el - face „de toate”...
Locul e liniștit, verde, ferit de ochii lumii și, după cum a constatat BIHOREANUL, foarte iubit de instanțe, care menţionează mănăstirea în majoritatea sentinţelor atunci când trebuie să indice instituţii unde persoanele condamnate să-şi execute zilele de muncă. Asta, deşi lista opţiunilor este mult mai lungă, iar unele sunt cu mult mai aproape de ideea de comunitate decât curtea unei mănăstiri, unde „folosul public” ajunge să fie mai degrabă folosul lăcașului de cult.
Program după posibilităţi
Munca în folosul comunității este obligația impusă de instanță persoanelor condamnate cu suspendare care nu ajung efectiv după gratii. Potrivit legii privind executarea pedepselor, acestea pot fi obligate să presteze între 60 și 120 de zile de muncă utilă în localitatea de domiciliu, dacă starea de sănătate le permite.
Zilele trecute în sentință nu înseamnă, însă, automat, zile de lucru de câte 8 ore. Programul zilnic al condamnaților care au serviciu sau urmează cursuri de învățământ ori calificare profesională nu poate depăși 2 ore pe zi, putând fi prelungit la cererea lor cu până la încă 2 ore. Programul poate ajunge până la 8 ore doar în cazul persoanelor care nu muncesc și nu urmează cursuri, iar munca în folosul comunității nu poate fi prestată duminica și nici în sărbătorile legale.
Lista lungă
Munca nu se face oriunde și nici după bunul plac al condamnatului. Instanţele au la dispoziţie o listă reactualizată tot la 6 luni cu instituţiile unde se poate executa muncă în folosul comunităţii. În Bihor, sunt 116, dintre care marea majoritate (101) sunt primării, care stabilesc prin hotărâri de consilii locale un plan distinct de lucrări de interes local pentru beneficiarii de ajutor de incluziune. În Oradea, de pildă, munca e mai puțin „elegantă”: salubrizări pe malurile Crișului Repede, la intrările și ieșirile din Oradea, în Cimitirul Rulikowski, la Grădina Zoologică ori la Adăpostul de noapte de pe strada Gutenberg.
Dar sunt şi alte instituţii pe listă. La Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” activitățile includ etichetarea cărților și sarcini gospodărești, la Muzeul Țării Crișurilor persoanele pot ajuta la întreținerea spațiilor verzi, curățenia spațiilor muzeale sau mutarea mobilierului pentru expoziții, la DGASPC Bihor se pot presta activități de curățenie, reparații, zugrăveli și arhivare, iar la Universitatea din Oradea opțiunile merg de la igienizarea bibliotecii până la lucrări agricole, zootehnice ori mici reparații de lăcătușărie.
Pe lângă acestea, pe listă se află și Mănăstirea Buna Vestire și Mănăstirea Sfintei Cruci, ambele din Oradea, protopopiatele greco-catolice Marghita, Oradea, Holod și Ier, protopopiatele ortodoxe Beiuș, Marghita, Oradea și Tinca, precum și Parohia Vintere, unde condamnații pot face curățenie, pot îngriji spațiile verzi ori pot presta activități administrative sau gospodărești.
Lista scurtă
Cum este decisă instituţia unde vor presta condamnaţii? La pronunţarea sentinţei, judecătorii indică două instituţii din comunitate unde poate fi executată obligaţia, alese din lista pusă la dispoziţie de Serviciul de probaţiune. După evaluarea persoanei condamnate, consilierul de probaţiune stabileşte la care dintre ele va fi trimisă efectiv, precum şi programul şi tipul activităţilor pe care le va desfăşura. Același serviciu supraveghează executarea obligaţiei, controlând atât activitatea condamnatului, cât şi modul în care instituţia beneficiară organizează şi consemnează munca prestată.
„Cel mai des se nominalizează primăriile, iar pentru condamnaţii din Oradea este şi Mănăstirea Sfintei Cruci, poate şi pentru că acceptă un program flexibil”, explică purtătorul de cuvânt al Curţii de Apel Oradea, judecătorul Cristian Monenci (foto).
Numai că, după cum a constatat BIHOREANUL, în timp ce osândiții de rând sunt trimiși grămadă la munca de jos - la măturat străzi, îngrijit spații verzi ori curățat cimitire -, VIP-urile beneficiază de „raiul” Maicii Mina, departe de ochii lumii. Avantajul: activitățile se desfășoară în zonele gospodărești ale mănăstirii, unde accesul vizitatorilor și al credincioșilor nu este permis. Potrivit datelor din lista oficială, pe lângă curățenia din curte, măturarea aleilor și întreținerea grădinilor de flori și legume, condamnații pot fi repartizați la atelierele unde se fabrică lumânări, se împachetează tămâie și alte obiecte bisericești ori pot ajuta la cantina mănăstirii.
Ce fac, însă, în mod concret, cei repartizați la Mănăstirea Sfintei Cruci? BIHOREANUL a încercat să afle chiar de la conducerea așezământului, însă stareța Mina Bădilă a refuzat să facă declarații, încă supărată pentru articolele din trecut despre ea. Căci și ea a fost protagonista unui dosar penal: stareța Mănăstirii Sfintei Cruci a fost trimisă în judecată de DIICOT într-un dosar de spălare de bani, legat de aproape 1 milion de lei proveniți, potrivit acuzațiilor, din evaziune fiscală, a și fost condamnată în 2020 de Tribunalul Mureș la 2 ani de închisoare cu suspendare, pentru spălare de bani, dar în 2022 a fost achitată definitiv de Curtea de Apel Târgu Mureș.
Unul şi unul
Cert e că pe lista „voluntarilor” de lux din curtea mănăstirii s-au perindat, în ultimii ani, nume cunoscute. Printre ele, fostele inspectoare ITM Bihor Aurica Buhaș, Daniela Hriscu și Natalia Floruța, trimise la câte 80 de zile de muncă după ce au fost prinse că luau mită ca să ierte firmele de amenzi.
Tot în grădinile Maicii Mina și-au ispășit păcatele și Marian Privantu, fost auditor la ABA Crișuri, condamnat la 60 de zile de muncă pentru că a pus umărul la căpușarea instituției cu milioane de lei, afaceristul Dorel Luca (cel care în 2022 a provocat un accident grav în Pasajul Magheru cu un Porsche, după care a fugit), dar și Marcel Ghirosa, fost șef birou din Poliția Rutieră Bihor, condamnat pentru că a luat o șpagă de 600 lei ca să îngroape un dosar de accident.
O FABRICĂ. La sfârşitul anului 2025, în evidențele Serviciului de probațiune Bihor se aflau 1.606 persoane supravegheate, în cazul a 1.183 dintre acestea instanțele impunând obligația de a presta în folosul comunităţii. O adevărată „forță de muncă” gratuită, din care o mare parte a fost „livrată” în grădinile şi solariile Mănăstirii Sfintei Cruci, sub supravegherea directă a Maicii Mina...
„Fac de toate”
Cel mai recent şi mai celebru exemplu este al milionarului Victor Micula (foto), care a scăpat cu o pedeapsă de închisoare cu suspendare și are de prestat 120 de zile de muncă neremunerată, adică maximum din cât i se putea da, după ce a accesat ilegal sistemul informatic al Ministerului de Interne și a instigat polițiști să-i caute date confidențiale.
Excentricul Victoraș susține că s-a integrat perfect în viața monahală și lucrează între 2 și 8 ore pe zi, timp în care face „de toate”. „De la dus cu roaba bolovanii acolo unde se curăță terenul pentru a-l transforma în grădini, la udat și până la croitorie, în zilele foarte calde”, a mărturisit milionarul BIHOREANULUI.
Munca printre măicuțe l-ar fi transformat profund, determinându-l să-și revizuiască radical „valorile vieții”. „Dacă în perioada în care eram mic copil îmi doream un Ferrari, acum îmi doresc să fie bunica și părinții mei sănătoși”, spune afaceristul, declarându-se impresionat și de cimitirul mănăstirii, unde sunt îngropați apropiați ai măicuțelor: „Văzând cum își plâng persoanele dragi, m-am bucurat că mai am o bunică alături de care să-mi petrec timpul”.
Noul Victoraș
Micula jr. se declară, de acum, decis să meargă în pelerinaje și să ajute locașurile de cult aflate în nevoie, ba chiar are obiective filantropice mari pentru viitor, văzând în ajutorarea nevoiașilor „o formă de terapie”. „În doi ani mi-am propus să construiesc o clinică în Stâna de Vale pentru oamenii săraci, unde să aduc tehnologie elvețiană. Terapia mea este să merg în satele sărace din Bihor, la bătrâni abandonați, să le duc una-alta. Mai ales în cătune, săracii nu au nici măcar medicamente”. Moștenitorul imperiului European Drinks promite solemn să-şi schimbe radical imaginea publică: „O să-l prezint pe Victor prin fapte frumoase”.
Departe de stradă, de cimitire, de sacii cu gunoi, de spațiile publice și de privirile oamenilor pe care justiția pretinde că îi apără, sistemul judiciar ajunge să le ofere infractorilor cu bani, funcții ori nume sonore o combinație confortabilă de discreție, verdeață și liniște - un refugiu protejat în spatele zidurilor mănăstirești. Responsabilizarea și folosul real adus societății rămân simple teorii. Asta dacă nu cumva „revelații” precum cele ale lui Victoraș nu vor deveni, cumva, realitate...
„Apropierea de Dumnezeu și chiar și munca, când sunt eu cu mine, m-au făcut să îmi schimb valorile vieții. Terapia mea este, fără să mă dau sfânt, să ajut, să fac bine”.
Victor Micula
NORMALITATE
La alții, muncă cu sens
În timp ce la Oradea munca în folosul comunității este confundată cu ajutorul dat mănăstirii, în alte județe această pedeapsă înseamnă un sprijin real, palpabil, oferit direct celor mai vulnerabili membri ai societății, dând muncii corecționale un sens mult mai apropiat de ideea de comunitate.
La Cluj, de pildă, Asociația „O masă caldă” primește persoane pentru pregătirea și distribuirea hranei către oamenii fără adăpost. În Satu Mare, pe listă apar asociațiile Puffi Carei și Free-Life, care administrează adăposturi pentru animale, dar și Fundația Hans Lindner și Caritas, iar în Timiș figurează Fundația „Timișoara ’89”, care sprijină persoane vulnerabile.
Lista cuprinde, însă, și cămine pentru vârstnici, adăposturi de zi și de noapte, centre pentru copii ori persoane cu dizabilități. În Vrancea, de exemplu, condamnații pot fi repartizați la Căminul pentru persoane vârstnice din Focșani, la Centrul pentru persoane vârstnice Ghimicești, la casele de bătrâni „Acasă” și „Micul Rosmalen” ori la adăposturile „Crucea Roșie”. Activitățile merg de la curățenie, întreținerea spațiilor verzi și ajutor în bucătărie până la lectură, muzică, pictură ori alte activități recreative cu beneficiarii.
Tot pe listă apar centre de zi pentru copii, centre rezidențiale și așezăminte pentru persoane cu dizabilități, unde munca poate însemna reparații, zugrăveli, pregătirea lemnelor sau amenajarea curților. Pe lista aferentă județului Bihor nu figurează asemenea stabilimente.