Digestia post-pascală a președintelui Iohannis a fost stricată de revelația guvernamentală că, după doar un trimestru, România are o gaură imensă în buget. La începutul anului, Consiliul Fiscal o estima la 11,7 miliarde lei, iar săptămâna trecută ministrul de Finanțe Câciu ba a admis-o inițial la 20 miliarde lei, ba a redus-o la sub 5 miliarde lei. O „toleranță” de 3 miliarde euro, de neiertat nici măcar unui Dorel de la Zidărie, darămite unui finanțist din UE!
Descoperirea vine după ce ministrul Fondurilor Europene, Marcel Boloș, a spus, cu o sinceritate atipică pentru un membru al Guvernului, că avem o singură alternativă: tăierea din cheltuieli fie prin reducerea salariilor, fie prin reducerea salariaților bugetari. Un alt bihorean, Ilie Bolojan, a optat pentru varianta a doua, „reducerea de personal excedentar”, dând exemplul CJ Bihor, căruia i-a înjumătățit organigrama, cu succes. Dacă în 2020 portofoliul de proiecte al acestuia nu se apropia nici măcar de 30 milioane euro, acum e de aproape 2 miliarde euro.
În plus, a mai arătat Bolojan, trebuie rezolvată chestiunea pensionărilor „juvenile” și risipa din administrațiile locale, trăitoare din subvențiile de la bugetul de stat pentru că edilii comunali nu se sinchisesc să colecteze nici jumătate din bugetele locale pe care tot ei le prognozează. „Când ești pus pe o funcție, nu ești pus să faci ce dă bine, ci ceea ce trebuie”, a argumentat liberalul, comentatorii amintindu-și că a respins populismul și ca edil al Oradiei (în loc să arunce banii pe subvenții, a eficientizat termoficarea, cea mai bună din țară).
Ceea ce orice om cu bun-simț a considerat că este un set de propuneri raționale pe Iohannis l-a scos însă din pepeni. „Ultimul lucru pe care mi-l doresc acum, în prag de sărbătoare, este să-și facă românii griji că vor fi tăiate salariile sau că vor fi dați afară”, a zis Aroganța Sa, subit smerit și cerând „soluții smart”, fără reduceri nici de salarii, nici de bugetari. Cam ca Farfuridi („să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic...”), am putea crede, dacă nu s-ar gândi, de fapt, la clasica tăiere a investițiilor.
Ca să închidă discuția, președintele a conchis, șocant: „Situația în România este bună, avem creștere economică. Nu există nicio gaură, nicio perspectivă tristă”. O declarație fără rest, mai sfruntată decât asigurările lui Tăriceanu & Băsescu înaintea marilor tăieri din 2009-2010. Evident, promotorul soluțiilor „smart” ne ia de proști: doar în ultimele două luni România s-a împrumutat cu încă 9,87 miliarde euro, la dobânzi depășite doar de cele valabile pentru Ungaria, iar BNR atenționează că rata dobânzilor la plata datoriei externe este peste cea a creșterii economice.
Între timp, PSD tace mâlc sau, cel mult, prin Ciolacu, urlă să interzicem lăcustele din farfurii (cele din Guvern prosperă), pentru că luna viitoare preia butoanele și n-ar lua nicio decizie curajoasă, mai cu seamă că la anul sunt alegeri. După ele, însă, vor veni și majorările de taxe, în care PSD-iștii sunt experți.
Prin urmare, la ce grozăvii se întrevăd, nu putem decât să ne punem centurile de siguranță. Coliziunea cu realitatea, cu greu amânată acum, e inevitabilă.