Noua investiție mamut a finlandezilor de la Nokian Tyres, de 650 milioane euro, a stârnit o vie emoție printre orădeni. Ca de obicei, dacă eșecul este orfan, succesul are mai mulți tați. Cum este un exemplu clar că infrastructura aduce după sine dezvoltare, nici nu mai știu cui trebuie să mulțumim: Guvernului, autorităților locale sau Reginei Maria, care s-a luptat ca această zonă mărginașă să ajungă în România Mare...
De fiecare dată când vedeau o nouă și importantă investiție la vecinii și, de ce să nu recunoaștem, concurenții noștri din Debrețin, cârcotașii scoteau în evidență impotența autorităților locale de a atrage investiții serioase și la noi. Acum, că s-a ivit relocarea uzinei de anvelope din Rusia (Spasiba și ție, Volodea!), deja unii își pun problema cât de poluat va fi aerul în urbe.
Eu cred că nu trebuie să facem nici nuntă că vin finlandezii cu uzina, dar nici înmormântare că s-ar putea să apară un anume disconfort, cu mirosul de cauciuc. Per total, o investiție, mai ales una atât de importantă, are un impact benefic asupra vieții noastre: prin creșterea veniturilor la bugetul local, salariile celor 500 de angajați, angajarea unor subcontractori locali...
Prin noua investiție, Oradea poate în sfârșit să aibă un produs industrial cu vizibilitate, pentru că până acum ne defineam ca o zonă de croitori și pantofari. Iar la numărul redus de angajați e clar că procesul de automatizare va fi ridicat, ceea ce presupune personal cu calificare superioară și, implicit, salarii mai mari, veșnica noastră problemă.
Hai să le urăm bun venit finlandezilor și să-i descurajăm pe cei care au impresia că de-acum înainte orădenii nu vor mai da bani pe cauciucuri pentru că le vor primi în cantități suficiente peste gardul uzinei!