Noi episoade puțin cunoscute din România comunistă ies la iveală din arhivele fostei Securități. Un raport „strict secret”, publicat luni de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, arată că în 1975, la Întreprinderea de alumină Oradea, s-a produs o explozie soldată cu moartea unui șef de echipă și rănirea a doi muncitori.
Accidentul, produs în secția de evaporare, în timpul verificării unui recipient, a fost inclus într-un documentar despre incidentele grave din industria metalurgică a acelui an.
În stilul epocii, ancheta nu s-a oprit la încălcarea normelor de protecție a muncii, ci a urmărit și dacă tragedia putea fi pusă pe seama unor „elemente dușmănoase”, care ar fi profitat de deficiențele din fabrici pentru acte de „diversiune sau sabotaj”.
Explozie în secția de evaporare
Potrivit documentului realizat de Direcția a II-a a Ministerului de Interne (Contrainformaţii în domeniul economic), publicat luni de CNSAS, accidentul de la Oradea s-a produs în 22 aprilie 1975, la secția de evaporare a Întreprinderii de alumină, în timpul unei revizii curente, când era verificat interiorul unui recipient.
Instrucțiunile de lucru interziceau folosirea unor surse de iluminare cu flacără deschisă ori care puteau produce scântei. În timp ce verifica starea tehnică a recipientului, în locul unei lămpi antiexplozive, un angajat a aprins un ziar pentru a verifica starea tehnică a recipientului. Flacăra a declanșat explozia gazelor rezultate după spălarea recipientului cu soluție de acid sulfuric, consemnează raportul.
Bilanțul a fost tragic: un șef de echipă a murit, iar doi muncitori au fost răniți.
(sursa foto: azopan.ro)
Accidente sau sabotaje?
Raportul nu oferă niciun detaliu despre victime. Însă arată că, în cursul anului 1975, doar în industria metalurgică au fost consemnate 10 „evenimente mai deosebite”: 4 explozii, 4 incendii și 2 avarii, soldate cu 9 victime omenești și pagube materiale importante.
În fiecare caz, anchetatorii au folosit „mijloacele specifice muncii de securitate” pentru a verifica dacă accidentele nu fuseseră provocate de persoane ostile regimului, care ar fi putut profita de deficiențe tehnologice sau abateri de la instrucțiunile de lucru pentru a comite acte de „diversiune sau sabotaj”.
CNSAS explică, în prezentarea documentului, că raportul se înscrie în contextul industrializării forțate din perioada comunistă, când industria grea era dezvoltată accelerat, adesea cu utilaje prost proiectate, exploatare deficitară, personal slab pregătit și încălcări ale normelor de protecție a muncii.
Raportul publicat luni de CNSAS:
Galați, Hunedoara, Câmpia Turzii
Documentul prezintă, pe lângă explozia de la Oradea, și alte accidente grave produse în 1975.
La Combinatul siderurgic Galați, în 13 august 1975, defectarea unui regulator din stația de gaz metan a dus la creșterea presiunii în conducte peste limitele admise, provocând o explozie urmată de incendiu. Producția unor sectoare de bază a fost oprită timp de 8 ore, iar pierderile au fost evaluate la 20 milioane lei. Raportul nota că existaseră semnale privind defecțiuni și că reviziile nu fuseseră făcute la timp.
Tot la Galați, în 27 mai 1975, trei muncitori au murit după ce unul dintre ei a încercat să-și aprindă țigara într-un convertizor în care se aflase oxigen. Ceilalți doi au fost cuprinși de flăcări în timp ce încercau să-l salveze.
În 3 septembrie 1975, la Combinatul siderurgic Hunedoara, o explozie s-a produs în timpul încărcării cu fier vechi a unui cuptor, cauza fiind un proiectil aflat printre deșeuri metalice. Raportul nota că fierul vechi fusese colectat din sectorul agricol și că proiectilul nu fusese identificat și predat Armatei pentru dezamorsare.
În aceeași zi, tot la Galați, un incendiu produs la probele electrofiltrelor de degudronare din secția cocso-chimică s-a soldat cu moartea a doi specialiști vest-germani și a unui maistru român. Potrivit documentului, specialiștii străini ar fi executat o manevră greșită, permițând amestecarea gazelor din cocserie cu aerul.
(foto: Combinatul siderurgic Galați, Fototeca online a comunismului românesc)
La Întreprinderea Industria Sârmei Câmpia Turzii, în 25 noiembrie 1975, două incendii la instalațiile electrice ale laminorului nr. 3 au distrus aparatură de 350.000 lei și au provocat pierderi de producție de 12.000 de tone de sârmă laminată. Raportul menționează deficiențe de proiectare și lipsa unor instalații de avertizare a incendiilor.
Un alt incendiu major a izbucnit în 18 decembrie 1975 la uzina cocso-chimică a Combinatului siderurgic Galați, la benzile transportoare de cărbune. Acestea au fost distruse împreună cu instalațiile aferente, iar combinatul a rămas practic fără alimentare din exterior, fiind blocate 658 de vagoane cu cărbune.
Rețeaua informativă, vinovată că n-a prevenit
Dincolo de cauzele tehnice și de încălcarea normelor de protecție a muncii, raportul este relevant pentru felul în care Securitatea interpreta asemenea tragedii. Concluzia ofițerilor era că „rețeaua informativă” din întreprinderi nu fusese prezentă în toate locurile și schimburile unde puteau apărea pericole, iar informatorii nu fuseseră instruiți să semnaleze din timp deficiențele.
Cu alte cuvinte, accidentele industriale erau tratate și ca eșecuri ale supravegherii. Ofițerii de contrasabotaj erau îndemnați să-și completeze planurile de căutare a informațiilor, să-și instruiască mai bine sursele din fabrici, să urmărească perioadele de revizii și reparații, dar și să stabilească persoanele vinovate atunci când normele tehnologice sau cele de protecție a muncii erau încălcate repetat.
Documentul arată, astfel, o dublă realitate a industriei comuniste: pe de o parte, instalații periculoase, proceduri încălcate și oameni trimiși la muncă în condiții riscante; pe de altă parte, o Securitate preocupată să caute „dușmani” și „sabotaje” inclusiv acolo unde propriile rapoarte indicau neglijență, improvizații și lipsa măsurilor elementare de prevenire.