Am ajuns să vorbim despre investiții de sute de milioane de euro de parcă ar fi niște bani mărunți pe care i-am găsit pe fundul buzunarului. Pasajele, finanțate preponderent pe fonduri europene, costă o grămadă de bani, chit că tot nu vor rezolva problema traficului.

O grămadă de bani va costa și proiectul cu tram-trenul. Orașul e spart pentru schimbarea conductelor de apă, canalizare și termoficare. Este zgomot, praf și disconfort la maximum. Aceasta este strategia administrației locale: acum e momentul să le facem pe toate deodată, cât sunt bani europeni.

Majoritatea investițiilor au clauze suspensive, adică se activează doar dacă se vor găsi bani europeni pentru așa ceva. Și de obicei se găsesc, pentru că nu toți primarii riscă să-și deranjeze concetățenii.

La cum merg însă lucrurile, cred că pe noi, orădenii, în curând ne așteaptă decenii de liniște. Banii de la UE se vor termina, pentru că trebuie ajutați și alții, vezi Ucraina. Iar actuala clasă politică nu va avea curajul să se atingă de pensiile speciale, așa că nici prin PNRR nu vom vedea o lețcaie.

A te dezvolta exclusiv din fonduri proprii e o glumă. Oradea poate aloca anual pentru investiții 15-20 milioane euro, care la nivelul actual al acestora par bani mărunți. Din păcate, nici bani de la Guvern nu se mai arată. Premierul a declarat că va sista investițiile în săli de sport și stadioane. Exact când eram și noi la coadă pentru o arenă modernă. 

Așa că, de acum înainte, nu se va mai dezbate câte locuri va avea viitorul stadion, ci dacă se va face vreodată. Să nu ajungem, deci, să ne fie dor de șantiere...
 

Urmăriți BIHOREANUL și pe Google News!