La un meci de baschet în care se joacă finala campionatului, cu trofeul pe masă, abia de strângem 5.000 de spectatori în Oradea Arena. La întrecerile de polo, e lucru mare dacă se duc 500 de privitori. Dar la un meci de liga a III-a de fotbal se bulucesc 10.000 de spectatori şi, sunt convins, numărul ar fi fost mai mare dacă lipsa locurilor de parcare şi condiţiile precare de pe stadion nu i-ar fi ţintuit în fotolii pe mulţi alţi suporteri.
Dacă pe vremuri Steaua sau Dinamo puteau alege orice jucător când venea vremea să meargă la armată, iar cluburile studenţeşti îi ademeneau cu câte o diplomă, FC Bihor trebuia să se mulţumească cu ce aveam prin preajmă.
În divizia A nu s-a întâmplat niciodată să nu avem cel puţin 6-7 bihoreni pe teren, iar "implanturile" aduse din alte părţi erau atât de fidelizate că se stabileau pe veci la Oradea. Dar echipele de pitici, juniori şi tineret trebuiau să producă permanent valori. Antrenori erau nişte foşti mari fotbalişti, tobă de meserie, care asigurau jucători pentru echipa mare.
Fără 10 echipe, de la pitici şi juniori până la tineret, vom păţi la fel ca în baschet: vom fi nevoiţi să aducem "mercenari" care precis nu-şi vor rupe picioarele pentru echipă. Sunt convins că pentru noul stadion vom primi toate avizele, dar nu e la fel de sigur că, după dezmăţul financiar din acest an electoral, Guvernul va avea parale să fie şi construit de-adevăratelea.
Până când mega-investiţia va fi finalizată, e nevoie urgentă ca baza Motorul să fie modernizată, Stadionul Tineretului să fie reabilitat şi el, iar la nivel de şcoli să înceapă campionate de fotbal. Din miile de copii aflaţi la baza piramidei se vor putea selecta cei care să poarte cu mândrie tricoul roşu-albastru, că munţi de bani pentru vedete nu vom avea niciodată.