Ansamblul Pieței Unirii și al străzilor ce o înconjoară s-a format după anul 1700, în perioada recatolicizării Oradiei după trei decenii de dominație otomană. Sub influență austriacă și ungară, noua dezvoltare a vizat crearea unui Oraș Nou (Ujváros).
BIHOREANUL vă prezintă povestea uneia dintre cele mai cunoscute străzi centrale: Vasile Alecsandri.
Strada cu Han
Orașul Nou a fost creat cu străzi drepte în jurul unui târg agroalimentar (Piața Szent László, azi Unirii) și a bisericii catolice de la care și-a căpătat numele, cu rol de catedrală episcopală. Trei străzi paralele făceau legătura între noul târg și platoul liber din fața Cetății. Prima de la nord se numea Sas (Vulturului, azi Independenței), denumirea având legătură cu Hanul Vulturul, aflat în colțul cu piața. Prima dinspre sud era Kapucsinus (Capucinilor, azi Traian Moșoiu), după mănăstirea aflată în colțul cu strada Zárda (Mănăstirii, azi Mihai Viteazul).
Între cele două străzi a fost deschisă una centrală, în linie dreaptă cu accesul pe poarta de vest a Cetății - strada Zöldfa sau Grüne Baum (Arborele verde). Denumirea străzii, care nu avea niciun copac, vine tot de la o clădire-reper - Hanul Arborele Verde (foto), la nr. 8, actualul Teatru Arcadia. În Memoria caselor, istoricul Liviu Borcea arăta că la parter hanul avea „o cârciumă spațioasă și curată, cu mâncare bună și ambianță liniștită”, etajul având câteva camere de cazare.
Era apreciat de călători, unul dintre ei fiind liderul pașoptist Avram Iancu, care a înnoptat aici în 8-9 februarie 1950, în drum spre Viena (foto). La jumătatea secolului al XIX-lea, cârciuma a devenit restaurant. Oaspeții aveau inclusiv trăsuri „la scară” cu care puteau ajunge în Băile Felix.
În jurul anului 1900, hanul deservea o lume boemă, adăpostea turiști și manifestări culturale, precum balul corului românesc Hilaria din 3 februarie 1898. Studenții Academiei de Drept orădene țineau aici serate cultural-politice, iar pe 9 iunie 1904 tot aici era sărbătorită activitatea literară a lui Iosif Vulcan. Din 1907, clădirea a fost încadrată în ansamblul Pasajului Vulturul Negru, asigurând o legătură între acesta și strada Arborele Verde.
Strada cu tren
Tot pe latura nordică a străzii se găseau câteva mici unități industriale, precum fabrica de salam Pontelli, cea de pantofi Farkas Moskovits și Asociatul, precum și cea de lichior Jungreisz și Weisz. Din perioada interbelică amintim fabrica de pălării Royal și pe cea de lac Huszár și Frații, depozitul Textiliana, depozitul de hârtie Papirus, cel de lemne Feier și Klein, de textile Grünfeld Hermann & Co. și depozitul de sare al lui Spitzer Samuel.
Orădenii se puteau aproviziona cu aragaz de la depozitul fraților Komlos de la numărul 13, aceștia comercializând butelii din oțel utile necesităților gospodărești și industriale (foto). La aceeași adresă se găseau servicii de masă, bibelouri, servicii de ceai și obiecte de artă din majolică.
Activitatea de gros a necesitat o aprovizionare constantă cu mărfuri, motiv pentru care în ianuarie 1900 era deschisă o cale ferată industrială ce pornea din strada Griviței și avea capătul după jumătatea străzii Arborele Verde. Linia era deservită de locomotive cu aburi, apoi electrice, fiind desființată după 1950. Era utilă și pentru aprovizionarea pieței mari (azi Parcul 1 Decembrie), unde existau rampe de încărcare-descărcare.
Afaceri... kosher
Strada Arborele Verde s-a dezvoltat și ca zonă pentru desfacerea produselor de nișă și de lux, în mare parte afaceri evreiești. Într-un articol din revista Várad, istoricul Péter Zoltán arăta că acestea au înflorit în special în jurul lui 1900, continuând cu succes și în anii interbelici.
Este cazul magazinului de ghete Rippner și Frații, al celui de cafea și ceai deținut de Csősz József, al celui de fierărie și mobilier al lui Izsák Gyula, al magazinelor de vopsele Curcubeu și Coloris, celui de linoleum și covoare al lui Schwalb Lázár și celui de stofe și mătase al lui Teszler Simon (foto).
Conform reclamelor din Noua Gazeta de Vest, firma lui Leitner Martin și Fiii vindea „mătăsuri imprimate, imprimée fasonate, materiale pentru haine de ștrand, crep creponat, sada, burete, frottiere pentru halat de baie”. Genți de voiaj, statuete și vase smălțuite avea magazinul Farkas de la numărul 5.
Și-au făcut loc și restaurante kosher, în casa arhitectului Rendes Vilmos de la nr. 9, iar în imobilul din colțul cu Piața Mare (Nagyvásártér) era farmacia lui Hankovits Ferenc, visul acestuia fiind ca Oradea să fie cândva legată de Băile Felix printr-o linie de tramvai.
În anii 1930, pe strada renumită Nicolae Iorga funcționa Casa de Păstrare Civilă (azi sediul Transgex), unde își aveau birouri avocați și medici, iar la nr. 1 se găsea tipografia Franklin.
Creștere pe verticală
Toate acestea aveau loc în contextul unei transformări a spațiului construit, după 1900, unele case fiind modificate sau de-a dreptul înlocuite. Printre cele mai cunoscute sunt imobilele ridicate de Deutsch Ignác la numerele 2-4. Primul, aflat pe colțul cu Piața Unirii, a fost construit în 1888 cu parter și etaj și a găzduit un magazin de lămpi și porțelanuri pe care Deutsch l-a preluat de la Sonnenfeld János.
Afacerile sale prosperând, în 1900 Deutsch a preluat o parte a fabricii de sticlă Pădurea Neagră, producând sticle pentru vin și băuturi spirtoase, recipiente comerciale, piese decorative din sticlă colorată, opacă, albă și pictată. În 1909 a construit un nou magazin pentru produsele fabricii la nr. 4 (foto). Fațada în stil Secession a clădirii cu etaj cuprinde vitrine ample și decorații florale cu lalele stilizate și forme inspirate din ornamentica populară. A fost magazin de sticlărie și porțelan până în anii 1940.
Vizavi, la numerele 1-3 se află alte două clădiri Secession: imobilul Moskovits Adolf și Fiii și casa Roth. Moskovits Mór și József activau în industria alimentară, iar în 1905 au cumpărat două case din colțul străzii Zödfa cu Piața Szent László. În locul acestora au ridicat în 1910-1911 un imobil cu spații comerciale și apartamente de închiriat. Lângă, tot în 1911, se finaliza o clădire cu trei etaje, la parter fiind magazinul de modă al lui Róth Henric.
La numărul 7, medicul Munk Béla a ridicat o clădire cu două niveluri care are corespondență cu imobilul din strada T. Moșoiu 6, cu intenția de a acoperi curtea cu sticlă pentru a funcționa ca bazar.
Comerț de stat
În perioada comunistă, strada a rămas dedicată comerțului și micilor servicii. După ce în 1940-1944 s-a numit Hlatky Endre (după un jurnalist), în 1947 a căpătat denumirea Vasile Alecsandri. Era pavată cu pietre de râu, iar pentru aprovizionare locul trenurilor de marfă l-au luat camioanele.
În 1960, autoritățile locale au început reamenajarea străzii, majoritatea depozitelor și magazinelor, devenite de stat, fiind renovate. Ziarul Crișana anunța deschiderea unor magazine de mobilă, confecții, încălțăminte, instrumente muzicale, o Alimentara, o unitate Gostat de legume-fructe (foto), magazine de lapte și pâine.
În aceeași perioadă, în locul fostului magazin de sticlărie Deutsch era deschis unul cu articole pentru copii - Gulliver; clădirea a fost chiar demolată și reconstruită, păstrându-se doar fațada. Totodată, iluminatul stradal trecea pe tuburi fluorescente.
„Corp străin”
Un element străin de micul comerț și de arhitectura străzii este, din 1970, clădirea masivă a Fabricii de confecții (ulterior Oradinum), care înlocuia clădiri cu parter și un etaj (foto).
Funcțiunea străzii s-a menținut și în anii ’80, cu magazine de mobilă și articole sportive, mercerie, de haine, ateliere de reparații radio-tv, farmacie veterinară ș.a. După 1990, fostele unități comerciale comuniste s-au privatizat, făcându-și loc tot mai multe baruri, puburi și restaurante.
Cea mai nouă clădire de pe strada Alecsandri este sediul Inspectoratului de Stat în Construcții, construită în 2002 în locul unei case a Întreprinderii de comerț cu ridicata pentru produse metalo-chimice, mobile și materiale de construcții.
Păstrându-și caracterul și răspunzând nevoilor trecătorilor, strada Vasile Alecsandri a rămas un reper al centrului Oradiei. Adunând istorie, strada a devenit atât utilă, cât și o curiozitate, clădirile așteptând să le fie cunoscute poveștile.
AL DOILEA CORSO
Strada cu arbori și terase
Transformarea străzii Vasile Alecsandri dintr-una rutieră într-una pietonală a făcut parte din strategia de creare a unui culoar pietonal între zona Piețelor Unirii - Regele Ferdinand și cea a Cetății. Programul de reamenajare a străzii a fost aprobat de Primărie în primăvara anului 2016 și a vizat refacerea căii de circulație prin scoaterea asfaltului și pavarea cu piatră, precum și renovarea-restaurarea fațadelor clădirilor de pe cele două laturi. Ambele lucrări s-au desfășurat în 2017-2018, strada devenind a doua arteră pietonală semnificativă amenajată în oraș, după strada Republicii.
În cele din urmă, fosta stradă Arborele Verde a primit și... arbori verzi. După scurt timp, în 2020, zona pietonală a fost completată cu o alee de acces la strada Independenței, în lungime de 92 metri, prin curtea fostei fabrici Oradinum. Vadul comercial a permis regândirea activității comerciale, după 2018 fiind deschise, spre nemulțumirea ocupanților clădirilor rezidențiale, mai ales restaurante, cafenele și cofetării, majoritatea cu terase exterioare. Singura clădire nerenovată rămâne cea a Oradinum, în mare parte nefolosită, care în anii trecuți a făcut obiectul unor proiecte de diplomă și soluții.