În aprecierea igienico-sanitară a surselor de apă, o importanţă deosebită trebuie acordată conţinutului natural de substanţe minerale deoarece acestea participă activ în procesele vitale, organismul primindu-le din mediul extern, inclusiv prin intermediul apei.
Consumul de apă poate avea o influenţă nefavorabilă asupra organismului atunci când apa conţine agenţii patogeni ai bolilor infecţioase, când are o compoziţie deosebită de cea a apei potabile şi când are gust sau miros ce o fac improprie consumului. Aceste modificări ale normelor de potabilitate pot fi determinate cel mai des de caracteristicile solului stăbătut de către ape şi impurificării cu ape uzate fecaloid-menajere sau industriale.
Toxiinfecţiile alimentare sunt boli acute cu manifestări diareice, determinate de salmonele, stafilococi enterotoxici, clostridium perfringens, clostridium botulinum şi alţi agenţi patogeni. Cea mai frecventă toxiinfecţie alimentară este cea determinată de salmonele.
Afecţiunile gastrointestinale acute sunt pe locul secund în rândul celor mai răspândite boli din lume, după bolile acute respiratorii, manifestându-se diferit, de la deranjamentele uşoare din timpul vacanţelor, până la forme acute deshidratante care pot ucide în câteva ore. La copiii sub 5 ani frecvenţa episoadelor diareice acute este de 2-3 îmbolnăviri pe an în ţările dezvoltate şi de 10-18 îmbolnăviri anuale în ţările în curs de dezvoltare.
În aprecierea igienico-sanitară a surselor de apă, o importanţă deosebită trebuie acordată conţinutului natural de substanţe minerale deoarece acestea participă activ în procesele vitale, organismul primindu-le din mediul extern, inclusiv prin intermediul apei.
Consumul de apă poate avea o influenţă nefavorabilă asupra organismului atunci când apa conţine agenţii patogeni ai bolilor infecţioase, când are o compoziţie deosebită de cea a apei potabile şi când apa are gust sau miros ce o fac improprie consumului. Aceste modificări ale normelor de potabilitate pot fi determinate cel mai des de caracteristicile solului stăbătut de către ape şi impurificării cu ape uzate fecaloid-menajere sau industriale.
În ţările dezvoltate, cancerul colorectal reprezintă a 2-a cauză de deces prin cancer, după cel pulmonar. Cauzele bolii sunt necunoscute, dar factorii de mediu sunt tot mai des încriminaţi, afecţiunea apărând mai des la populaţia cu standard de viaţă mai ridicat din zonele urbane.
Steatoza hepatică reprezintă o acumulare excesivă de grăsimi la nivelul ficatului (în special trigliceride) cu mărirea sa uşoară până la moderat şi cu caracter benign şi reversibil de obicei, dar uneori putând deveni gravă, cu evoluţie spre ciroză (în condiţiiile acumulării excesive şi îndelungate şi a asocierii unor factori nocivi). În mod normal, ficatul conţine 2-4% grăsimi.
Peritonita este o inflamaţie localizată sau generalizată a peritoneului (membrana seroasă care căptuşeşte abdomenul). Poate apărea atât în forme acute, cât şi în forme cronice. În forma acută motilitatea intestinală este încetinită, intestinul fiind destins din cauza gazelor şi lichidelor care se acumulează în exces prin tulburările funcţionale apărute.
Pancreatita cronică se poate manifesta sub forma unor episoade de inflamaţie acută survenite pe un pancreas anterior afectat, sau ca o afectare cronică, cu durere sau fenomene de malabsorbţie persistente. Cauzele pancreatitei cronice sunt identice cu cele ale pancreatitei acute (alcoolismul acut sau cronic, calculii biliari, postoperator după intervenţii pe abdomen, dar şi neabdominale, traumatisme abdominale, insuficienţă renală, unele infecţii, administrarea unor medicamente), dar există multe cazuri cu origine necunoscută.
Pancreatita acută este o inflamaţie a pancreasului cu manifestări diferite, de la forma edematoasă, care este o afecţiune uşoară şi reversibilă în majoritatea cazurilor, la forma necrozantă, foarte severă.
Refluxul gastroesofagian constă în reîntoarcerea conţinutului gastric sau duodenal în esofag şi reprezintă, probabil, cea mai frecventă afecţiune digestivă. Cauza cea mai importantă este insuficienta contracţie a sfincterului esofagian inferior (un "inel" muscular care închide esofagul inferior, nepermiţând alimentelor în curs de prelucrare din stomac să ajungă în esofag şi chiar în cavitatea bucală).
Azi, cele mai vândute ţigări sunt cele cu filtru şi cele cu conţinut scăzut de tar sau nicotină. Cancerul pulmonar şi cel laringian apar cu o frecvenţă mai mică la fumătorii de ţigări cu conţinut scăzut de tar şi de nicotină, comparativ cu cei care fumează ţigări obişnuite, dar beneficiul este mult mai mic faţă de cel dat de renunţarea la fumat.
Numeroasele studii efectuate demonstrează legătura dintre fumat şi unele boli. Fumatul reprezintă o cauză majoră a bolii coronariene şi este responsabil de circa 20% din decesele datorate acestei boli. Bărbaţii fumători cu boală coronariană au o rată de mortalitate cu 60-70% mai mare decât nefumătorii, iar femeile fumătoare au un risc mai mare de a face boală coronariană decât nefumătoarele, riscul fiind de 10 ori mai mare dacă concomitent utilizează şi anticoncepţionale orale.
În fumul de ţigară au fost identificate peste 4.000 de substanţe, multe dintre ele toxice. Un fumător care fumează un pachet de ţigări pe zi pufăie de circa 70.000 de ori într-un an, toate mucoasele gurii, nasului, faringelui şi arborelui traheo-bronşic fiind expuse repetat fumului.
Fumatul este un viciu care produce numeroase boli şi decese, fiind considerat în ţările dezvoltate principala cauză a bolilor prevenibile şi a morţii premature. Numai în SUA apar în fiecare an peste un milion de noi fumători din rândul copiilor şi adolescenţilor.
Tulburarea obsesiv-compulsivă face parte din tulburările anxioase şi se manifestă prin prezenţa unor obsesii care apar tot mai des. Obiceiurile personale ciudate sunt ceva obişnuit, dar atunci când acestea determină anxietate marcată care poate merge până la suferinţă personală şi durează mai mult de o oră pe zi, provocând tulburări sociale sau profesionale, avem indiciile acestei boli.
O altă formă de tulburare anxioasă este tulburarea anxioasă generalizată, care se deosebeşte de panică (unde simptomele apar brusc) prin faptul că bolnavii prezintă o anxietate difuză şi persistentă, fără fobii, atacuri de panică sau tulburare obsesiv-compulsivă.
Izolarea la domiciliu din trecut, determinată de pandemia de coronavirus, poate avea repercusiuni și în timp, prin unele tulburări psihice sau accentuări ale celor preexistente.
Astmul bronşic este o afecţiune a căilor respiratorii caracterizată printr-o reactivitate crescută a acestora la o multitudine de stimuli. Clinic se caracterizează prin paroxisme de dispnee (greutate în respiraţie apărută în crize), tuse şi wheezing (respiraţie „şuierătoare”).
Virozele respiratorii sunt determinate de foarte multe virusuri (circa 200, de 8 genuri diferite, existând posibilitatea ca să se descopere în viitorul apropiat şi altele), responsabile de 2/3 până la 3/4 din cazurile de infecţii respiratorii acute. Marea majoritate a acestor virusuri atacă căile respiratorii superioare, dar pot afecta şi căile respiratorii inferioare, mai ales la copiii mici.
Gripa este o boală respiratorie acută determinată de infecţia cu virusuri gripale. Boala afectează căile respiratorii superioare şi/sau inferioare şi este frecvent însoţită de febră, cefalee, dureri musculare şi astenie.
BPCO include bronşita cronică şi emfizemul pulmonar. Cele două entităţi au drept cauză principală fumatul. Circa 20% din adulţii de sex masculin au bronşită cronică şi numai o mică parte din ei au manifestări clinice. Studiile au arătat că bărbaţii sunt mai afectaţi decât femeile, deşi în ultimul timp a crescut numărul de cazuri de boală şi la femei, din cauza creşterii consumului de ţigări şi la acestea.
Pleureziile sunt acumulări de lichid în spaţiul pleural (pleurele reprezintă 2 membrane care învelesc fiecare plămân şi care se află una în prelungirea celeilalte formând un "sac" închis). După natura lichidului pleureziile pot fi exudative (lichidul conţine o cantitate mai mare de proteine) sau transudative (lichid cu conţinut proteic mai mic). Acumularea de sânge se numeşte hemotorax, dacă există şi aer – hemopneumotorax, iar dacă în spaţiul pleural se găseşte puroi, vorbim de empiem.
Hipoglicemia reprezintă o scădere a concentraţiei glucozei din sânge, fiind mai periculoasă pe termen scurt decât hiperglicemia, deoarece glucoza reprezintă suportul energetic primar al creierului. Absenţa sa, la fel ca a oxigenului, are consecinţe dramatice, în condiţiile deficitului prelungit putând surveni decesul.
Indigestia sau dispepsia sunt termeni des utilizaţi de către pacienţi pentru descrierea unor simptome digestive variate, cum sunt durerea abdominală superioară (pusă frecvent în legătură cu consumul unor alimente), pirozis ("arsurile" stomacului), eructaţii (râgâituri), flatulenţă (eliminarea de gaze), balonare sau intoleranţă la unele alimente.
Coronarografia reprezintă o metodă de diagnostic invazivă (nu de tratament) ce permite vizualizarea directă a arterelor inimii (coronare) afectate prin infarct.
Diagnosticul de infarct miocardic acut (IMA) se bazează pe durerea toracică severă şi celelalte simptome (nelinişte, anxietate, paloare, transpiraţii), fiind completat de datele de laborator, electrocardiogramă şi tehnicile imagistice.
Infarctul miocardic acut (IMA) reprezintă necroza ireversibilă a unei părţi din miocard, aproape întotdeauna datorită aterosclerozei coronariene. Mecanismul de producere este scăderea bruscă a fluxului sanguin coronarian în urma fisurării şi ruperii unei plăci ateromatoase de la nivelul unei artere coronare afectate în prealabil de ateroscleroză, fapt ce determină formarea unui tromb care obturează artera şi necroza ulterioară a teritoriului deservit de această arteră.
Factorii de risc ai hipertensiunii arteriale (HTA) esenţiale sunt reprezentaţi de ereditate (există o predispoziţie la boală care se moşteneşte şi care devine realitate în funcţie de alţi factori, cum ar fi cei din mediul ambiant), vârstă, sex, rasă, asocierea cu alte boli (boala este de 2-3 ori mai frecventă la diabetici, la cei cu ateroscleroză şi obezi) şi factori de mediu.