Printr-o decizie pronunţată în 30 mai 2017, Curtea Constituţională a îndreptat una dintre prevederile Codului de procedură penală care impunea, în mod absurd, aplicarea unor pedepse foarte mari pentru "găinării".
Conform codului de procedură civilă, se poate cere strămutarea doar atunci când există motive de bănuială legitimă şi siguranţă publică. Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparţialitatea judecătorilor din cauza circumstanţelor procesului, calităţii părţilor ori a unor relaţii conflictuale locale.
Printr-o decizie din 28 februarie 2017, publicată recent în Monitorul Oficial, Curtea Constituţională a decis că soluţia legislativă care exclude obligaţia informării suspectului/inculpatului despre schimbarea încadrării juridice este neconstituţională.
Conform unui comunicat din 26 aprilie 2016, Curtea Constituţională a admis o nouă excepţie de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile Codului de procedură penală şi a stabilit că soluţia legislativă prin care se poate introduce în procesul penal partea responsabilă civilmente până la primul termen de judecată este neconstituţională.
Pe site-ul Ministerului pentru mediul de afaceri, comerţ şi antreprenoriat a fost publicat proiectul legii prevenţiei, orice persoană interesată putând face propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare cu privire la acest proiect până la data de 1 mai 2017.
Potrivit unui comunicat postat pe site-ul Curții Constituționale, în ziua de 6 aprilie 2017, cu majoritate de voturi, Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 145 din Codul de procedură penală, care nu permite contestarea legalității măsurii supravegherii tehnice de către persoana vizată de aceasta, care nu are calitatea de inculpat, este neconstituțională.
În articolul precedent am arătat cum o persoană care se judecă pentru a obține o anumită sumă de bani de la altă persoană poate cere instanței să dispună sechestrarea asigurătorie a bunurilor acesteia din urmă până la valoarea ce face obiectul procesului. În situația în care obiectul procesului nu este o sumă de bani, ci un bun mobil sau imobil determinat, pentru a se înlătura riscul înstrăinării acestuia, reclamantul din proces poate cere instituirea unui sechestru judiciar.
În foarte multe situaţii, după parcurgerea unui proces, partea care câştigă litigiul (creditorul) se vede în imposibilitatea de a obţine sumele acordate prin hotărârea judecătorească datorită faptului că partea care a pierdut procesul (debitorul) şi-a înstrăinat între timp toate bunurile. Pentru a preîntâmpina o astfel de situaţie, codul de procedură civilă pune la îndemâna părţii interesate instituţia sechestrului asigurător.
Curtea observă că, în cazul măsurii preventive a arestului la domiciliu, legiuitorul permite luarea din nou a acesteia faţă de persoana care a mai fost supusă anterior unei măsuri preventive privative de libertate fără a reglementa obligaţia existenţei unor temeiuri noi în acest caz. Or, având în vedere că măsura preventivă a arestului la domiciliu este o măsură similară celei a arestului preventiv, având natura unei măsuri preventive privative de libertate, Curtea apreciază că aceasta trebuie însoţită de aceleaşi garanţii precum acelea prevăzute în cazul măsurii preventive a arestului preventiv.
Curtea Constituţională a constatat că aprecierea oportunităţii adoptării unei ordonanţe de urgenţă, sub aspectul deciziei legiferării, constituie un atribut exclusiv al legiuitorului delegat (Guvernul României), care poate fi cenzurat doar în condiţiile prevăzute expres de Constituţie, respectiv doar pe calea controlului parlamentar, exercitat potrivit art. 115 alin. (5) din Constituţie.
În motivarea amplă a deciziei, Curtea Constituţională mai arată că în esenţă, într-un stat democratic bazat pe domnia legii, trebuie să se acorde atenţie principiului constituţional potrivit căruia legea penală trebuie să fie utilizată numai pentru a proteja bunurile şi valorile juridice care merită în mod clar o protecţie penală...
Săptămânile acestea au fost numeroase discuţii în spaţiul public legate de infracţiunea de abuz în serviciu. Întrucât singura interpretare obligatorie a legii este dată de Curtea Constituţională sau de deciziile de unificare ale practicii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, răspunsul la întrebările legate de dezincriminarea unor forme ale abuzului în serviciu se regăsesc în Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale prin care a fost admisă o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la această infracţiune.
Înalta Curte a stabilit că orice plângere formulată împotriva procesului-verbal prin care s-a dispus o amendă şi eventuale sancţiuni complementare (confiscare, suspendarea activităţii agentului economic, suspendarea dreptului de a conduce, etc) trebuie motivată în termenul legal de 15 zile.
Potrivit noii reglementări în materie, ridicarea vehiculului reprezintă măsura tehnico-administrativă pe care poliţistul rutier o poate dispune când vehiculul staţionează neregulamentar pe partea carosabilă. Se consideră staţionare inclusiv situaţia în care autoturismul, deşi oprit în afara părţii carosabile, are o roată pe partea carosabilă.
Transportul la locul de depozitare se realizează în condiţii care exclud deplasarea pe propriile roţi a vehiculului ridicat. Transportul la locul de depozitare nu se mai execută dacă, până la iniţierea acestuia, proprietarul sau utilizatorul vehiculului ridicat se prezintă la locul ridicării şi este de acord cu suportarea cheltuielilor efectuate. În acest caz, se suportă doar contravaloarea operaţiunii de ridicare.
În data de 21 ianuarie 2017 a intrat în vigoare Hotărârea Guvernului nr. 965/2016 pentru modificarea şi completarea regulamentului rutier. În ceea ce priveşte ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar, aceasta se va putea face 24 de ore din 24 de către administratorul drumului public sau de către administraţia publică locală. Noua legislaţie prevede că ridicarea vehiculului nu se dispune sau, dacă a fost dispusă, nu se pune în executare sau încetează în cazul în care în vehicul este vizibilă prezenţa unor persoane.
Modificările procedurii civile care trebuiau să intre în vigoare la 1 ianuarie 2017 şi care vizau în principal judecarea proceselor în camera de consiliu şi pregătirea dosarului pentru calea de atac de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată, au fost amânate printr-o ordonanţă de urgenţă pentru 1 ianuarie 2019. Cu toate acestea, anul 2017 este un an foarte important pentru sistemul judiciar...
La începutul anului 2015 arătam că modificările procedurii civile care trebuiau să intre în vigoare la 1 ianuarie 2016 - şi care vizau în principal judecarea proceselor în camera de consiliu şi pregătirea dosarului pentru calea de atac de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi prevederile legii privind insolvenţa persoanelor fizice - au fost amânate printr-o ordonanţă de urgenţă pentru 1 ianuarie 2017.
Pronunţarea unei hotărâri de condamnare a Statului Român de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu are un efect automat cu privire la procesul în care s-a încălcat unul dintre drepturile prevăzute în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, persoana în cauză având doar posibilitatea de a cere revizuirea hotărârii pronunţate de către instanţa română.
Potrivit unui comunicat al Curţii Constituţionale, în data de 29 noiembrie 2016, aceasta a admis o excepţie de neconstituţionalitate a unui articol din vechiul Cod al familiei care prevedea că acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la naşterea copilului.
Prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 937 din 22.11.2016, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională legea prin care se permitea ca persoanele cercetate pentru plagiat să poată renunţa la titlul de doctor. Află ce presupune aceasta!
Astfel, pentru prejudiciile produse bunurilor, despăgubirile se stabilesc pe baza preţurilor de referinţă pe piaţă la data producerii riscului asigurat, calculate într-un sistem de evaluare specializat. Află detalii!
În termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către partea prejudiciată, dar nu mai târziu de 3 luni de la data avizării daunei, asigurătorul RCA este obligat: fie să răspundă cererii părţii solicitante, fie să notifice părţii prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de despăgubire.
În primul rând, asigurătorul nu plăteşte despăgubiri în situaţia în care şoferul autoturismului asigurat nu este vinovat de producerea accidentului care s-a produs fie dintr-un caz de forţă majoră, fie din culpa exclusivă a victimei, fie din culpa unui terţ. Dacă este o culpă comună, asigurătorul acordă despăgubiri pentru gradul de vinovăţie stabilit al şoferului asigurat RCA.
Conform articolului 15 din noua ordonanţă, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul le plăteşte cu titlu de dezdăunare şi pentru cheltuielile de judecată şi/sau cheltuielile aferente în cazul soluţionării alternative a litigiului persoanelor prejudiciate prin vătămare corporală sau deces şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Noua legislaţie nu aduce numai drepturi, ci şi obligaţii suplimentare pentru asiguraţii RCA. Este important de reţinut că, de acum încolo, orice titular de contract RCA are obligaţia să notifice asigurătorul RCA cu privire la aceasta în termen de 5 zile lucrătoare de la producerea accidentului...
În Monitorul Oficial nr. 723 din 19 septembrie 2016 a fost publicată Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto (RCA) pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi tramvaie, act normativ care abrogă vechea lege a asigurărilor, legea 136/1995. Transpunând o directivă europeană, noua ordonanţă de urgenţă aduce modificări importante sistemului RCA. Află detalii!
În Codul de procedură penală se prevede că, în cazul în care o persoană nu mai poate fi condamnată deoarece a trecut termenul de prescripţie a răspunderii penale (termen calculat în funcţie de pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită), judecătorul penal nu va mai verifica pretenţiile păgubitului, acesta fiind nevoit să pornească un nou proces la instanţa civilă. Cu unanimitate de voturi, Curtea a constatat că aceste dispoziţii legale sunt neconstituţionale...
Aşa cum arătam săptămânile trecute, în aplicarea Noului Cod de procedură civilă, cererea de chemare în judecată nu se mai comunică automat pârâtului, ci această comunicare va avea loc numai după ce un judecător va aprecia că cererea este completă şi au fost achitate taxele de timbru prevăzute de lege.
Aşa cum arătam anterior, în situaţia în care cererea de chemare în judecată nu cuprinde toate menţiunile impuse de lege, reclamantului i se va acorda un singur termen de 10 zile pentru a înlătura neregularităţile, iar dacă în termenul respectiv nu face acest lucru, cererea va fi anulată.