Opinii

Hai să vedem ce s-ar întâmpla dacă instituţiile subordonate Primăriei ar lua-o razna. Groparii te-ar lăsa cu mortul în casă, pentru că nu le mai ajung banii de trăscău. Angajaţii de la Zoo ar da drumul sălbăticiunilor în oraş, ca să arate în ce condiţii grele lucrează...

Cine n-ar vrea un salariu mai mare? Sunt convins că oricine are 2.000 de lei şi-ar dori 2.000 de euro, iar altul, plătit cu 15.000 de euro, s-ar simţi şi mai bine cu 30.000. Din acest punct de vedere, angajaţii OTL care au pretins că fac grevă timp de două zile sunt de înţeles: colegii lor, şoferii de la Parlament, iau 4.000 de lei. În rest, însă, vatmanii şi şoferii OTL nu au scuze.

Zvonerii şi răspândacii au omorât săptămâna trecută un om bun din Beiuş. Informaţia a părut atât de reală încât, la fostul loc de muncă al omului aflat acum la pensie, s-a şi arborat drapelul negru. Pe reţelele de socializare, mesaje de condoleanţe, regrete şi nostalgii s-au propagat cu repeziciune. Când fiul a anunţat că tatăl său trăieşte, postările au fost şterse.

Meritul principal, însă, nu este al primarului Bolojan sau al managerului Carp, ci al ministrului Florian Bodog. Domnia sa a fost directorul spitalului, numai că, în mandatul său, nu doar că nu s-au făcut investiţii, dar spitalul avea datorii de milioane de euro. Ba nu, s-a făcut ceva: s-a defectat RMN-ul, ca bolnavii să poată fi duşi la investigaţii la Pelican. Deci meritul este al lui Bodog, pentru că a plecat şi nu a mai rămas director la Judeţean.

Numirea lui Florian Bodog ca ministru al Sănătăţii era omagiată într-un jurnal local, acum 10 luni, pe motiv că va face cinste oraşului şi "lobby" pentru dezvoltarea Facultăţii de Medicină şi a spitalelor din Bihor. Cunoscând personajul, prognozam însă că efectele vor fi contrare şi iată că aşa e: nu doar că s-a umplut de ruşine (şi ne face, implicit, de râs) cu noul scandal de plagiat, ci se şi dovedeşte complet lipsit de orice rezultat.

La sfârşitul anilor ’90, revista Time a vrut să afle care este cea mai importantă invenţie a secolului XX pentru cititorii săi. Concluzia chestionarului, la care au răspuns mii de persoane, a fost mai mult decât surprinzătoare: nu automobilul, nici computerul, nici internetul, nici telefonul mobil, ci... vasul de toaletă a ieşit pe primul loc! WC-ul în casă, mai exact.

Ultima împărţeală, dată acum în vileag de BIHOREANUL, are totuşi două particularităţi. Întâi, că a fost făcută târziu, mult după scrutinul din iarna anului trecut, pentru că, aşa cum se vede cu ochiul liber, cele trei partide care conduc ţara şi judeţul au avut alte urgenţe: PSD şi ALDE să castreze justiţia, iar UDMR să impună încă o limbă oficială în administraţie. A doua specificitate e că în Bihor, pentru prima oară, PSD împarte cu UDMR instituţii pe care nimeni nu le mai "înstrăinase", ca de pildă Arhivele Naţionale.

Nu am o simpatie deosebită pentru premierul Viktor Orbán, măcar din pricină că a sugrumat presa de opoziție din ţara vecină. În plus, atunci când vine vorba de imigranți, își aduce aminte că-i ungur verde, dar când e rost să capete fonduri UE devine european convins.

România nu are nevoie de atentate, de maşini-capcană, de ucigaşi deghizaţi în oameni obişnuiţi. Ea ştie să se distrugă singură din interior, pas cu pas, fibră cu fibră. Nicio explozie provocată din exterior nu poate fi mai devastatoare decât implozia pe care şi-o poate provoca singură. România are Mioriţa, îl are pe Meşterul Manole şi, mai ales, are politicieni. România îl mai are şi pe Varujan Vosganian.

Centrul Cultural Clujean a organizat un seminar în care mai multe primării din ţară şi-au popularizat exemplele de bune practici. Primăria Oradea s-a prezentat cu soluţiile proprii în ce priveşte reabilitarea clădirilor de patrimoniu. Păcat că nu au fost invitaţi şi cei de la Consiliul Judeţean, că şi din greşelile altora poţi învăţa multe.

După o motivare clară a Tribunalului Bihor, care constatase că Triada din fruntea Consiliului Judeţean a fost aleasă nelegal, prin votul nesecret al UDMR-PSD-ALDE, Curtea de Apel Timişoara a întors-o ca la Ploieşti, stabilind spectaculos, definitiv şi irevocabil exact contrariul. Fulgerător, într-o singură şedinţă de judecată, fără nicio probă nouă, fără niciun nou martor care să răstoarne concluzia instanţei de fond.

Când a fost vorba despre deblocarea tronsonului de autostradă Borş - Suplac s-a constatat că trebuie din nou aviz de mediu, pentru că între timp au crescut prin zonă nişte buruieni protejate. Când s-au găsit constructori pentru coridorul IV al autostrăzii Bucureşti - Nădlac a apărut din neant un neica nimeni care a visat că a văzut nişte castori în zonă şi lucrările au fost oprite. Iar situaţii similare sunt peste tot...

Precizez: dacă aş fi fost primar, aş fi făcut demult indicatoare nu doar în româneşte, ci şi în maghiară, engleză, germană, italiană, franceză, pentru că ar ajuta străinii care ne vizitează oraşul. Iar noi ne dorim cât mai mulţi turişti, nu? Dar a spune, precum CNCD, că în lipsa acestor inscripţii şi a informării în limba maternă orădenii de etnie maghiară au fost discriminaţi mi se pare mai mult decât o exagerare, o dovadă de vădită rea-credinţă, chiar provocatoare şi ofensatoare.

Nici în cele mai erotice visuri ale Primăriei edilii nu se aşteptau ca Aquapark-ul să încheie primul an de activitate cu un plus de 660.000 de euro. De obicei e o performanţă ca astfel de activităţi să le scoţi pe zero. Ei bine, şi ce face conducerea Aquapark-ului în această situaţie? Varsă jumătate din sumă în gura hrăpăreaţă a Primăriei, urmând ca, din suma rămasă, să mai cârpească pe ici pe acolo.

BIHOREANUL a dezvăluit că în PSD se pregăteşte o execuţie, Mang convocând CEx-ul ca să-şi înlăture din CJ fosta favorită, pe Ana Maria Tiron, după ce îi ceruse demisia şi aceasta l-a refuzat. Motivul? Sultanul Roşu nu mai are certitudinea că la foarte probabila reluare a alegerilor pentru conducerea judeţului aceasta ar vota la fel ca anul trecut, făcându-l din nou vice...

Doar moartea pare să-i apropie pe politicieni unul de altul ca oameni. Preocupaţi de declaraţii politice, talk-show-uri, bătălii de imagine, interpelări şi moţiuni, domniile lor par să uite că, până la urmă, sunt doar oameni. Abia la căpătâiul unui coleg sau adversar trecut la cele sfinte şi dezbrăcat de funcţii dau dovadă de compasiune şi eleganţă. Cel mai adesea tardiv.

Excelentă ideea ca minorităţile să-şi arate tradiţiile într-un cadru organizat. E nevoie de aşa ceva pentru că în ultimii ani, constat cu tristeţe, segregarea a căpătat proporţii îngrijorătoare. Unii tinerii maghiari vorbesc o română greoaie, iar românii nu ştiu o boabă ungureşte, chestie de neimaginat acum 30-40 de ani.

Slovacii sunt acea minoritate etnică despre care auzi doar când au ceva de sărbătorit. Nu au nimic de împărţit cu nimeni, nu jelesc de 1 Decembrie, nu vor autonomie şi nici drapele proprii. Îşi păstrează portul, obiceiurile şi cultura şi vorbesc perfect româneşte. Dacă România ar fi exportator de bun simţ, cel mai probabil că slovacii ar fi principalii donatori de la care s-ar recolta.

S-a lansat dezbaterea publică pentru scoaterea din centrul oraşului a păcănelelor, a magazinelor second hand, precum şi pentru punerea în valoare a spaţiilor comerciale nefolosite. Primăria speră că, prin mărirea impozitelor cu 50%, se va face ordine. Există, însă, experienţa tristă cu refacerea faţadelor.

Bodog e cât se poate de vinovat în afacerea de la CNAS şi de la Casa de Sănătate a Municipiului Bucureşti. Acolo nu a trimis, însă, niciun corp de control. Pentru că acolo buba e cu adevărat groasă, acolo nu este vorba de un simplu abuz funcţionăresc, ci de o mafie organizată pentru fraudarea sistematică, zi de zi, a banilor publici de către ticăloşii de Partid. Adică de propriii tovarăşi ai lui Bodog.

M-au vizitat acum câteva luni nişte amici dintr-un alt oraş. Într-o seară m-au rugat să le recomand un restaurant din Oradea unde să mănânce ceva bun, nu foarte scump. I-am trimis la un restaurant cu specific italian, unde mai merg şi eu din când în când. Nu fac numele public pentru a nu fi bănuit de reclamă, deşi, o să vedeţi, ar fi din plin meritată. Când s-au întors, oamenii aveau nu numai burţile pline, ci şi o poveste care m-a lăsat mască.

Cu Carnavalul Florilor şefii de la Consiliul Judeţean au ajuns la limita de jos a penibilului. Când am văzut cum şi-au făcut şi ei un panou cu flori, parcă proaspăt culese din cimitir, amplasate pe o remorcă cu care se cară butelii, mi-am dat seama că nimic mai jenant nu li se mai poate întâmpla.

În 19 august 2017 a fost publicat, în Monitorul Oficial, Ordinul nr. 97/2017 privind procedura şi condiţiile tehnice în care se realizează şi se stochează înregistrările examenului de obţinere a permisului de conducere şi măsurile pentru protejarea acestora şi a datelor cu caracter personal. Conform acestui act normativ, în sala de examinare în care se desfăşoară proba teoretică se instalează camere video.

Robbie Williams e construit din aluat îngeresc şi smoală diavolească în proporţii egale. Un simplu rictus îl transformă într-o clipă din personaj pozitiv în unul negativ. E talentat, e puternic, e carismatic, e narcisist. "Bună seara! Numele meu este Robbie Fuckin’ Williams, ăsta e curul meu, iar voi sunteţi ai mei în seara asta!"

Un drum cu trenul de la Oradea până la Mangalia poate dura şi 24 de ore. O asemenea deplasare seamănă cu o călătorie în timp. Dacă s-ar scula din morţi, marele Carol I i-ar scutura pe şefii de la Transporturi de ce viteza trenurilor a scăzut cu 20 km/h faţă de cea din 1880.

Dincolo de perdeaua de fum, problema există şi se agravează zi de zi. Lipsa autostrăzilor şi îmbătrânirea infrastructurii feroviare fac ca România să bată, efectiv, pasul pe loc. Deşi e la mintea cocoşului că reţeaua de autostrăzi şi cea de cale ferată sunt pentru economie la fel de vitale ca arterele sanguine pentru organismul uman, cei puşi să le îngrijească şi dezvolte nu mişcă un deget în acest sens.

Când nu mai au argumente, adversarii primarului îl acuză că e un biet ţăran de la Birtin. De curând, Bolojan a anunţat că vrea să asaneze centrul oraşului de dughene, de magazine second hand şi de spaţii părăginite de ani buni. Reacţia a fost dură din partea inamicilor, semn că nu sunt altceva decât nişte peizani neintegraţi.

Faţă de prima ediţie, când am stat înghesuiţi pe scaune de plastic lângă statuia din Parcul 1 Decembrie, Caravana Next de anul acesta a fost o întâmplare mult mai plăcută. Parcul Cetăţii e foarte potrivit pentru proiecţii în aer liber: eşti în centrul oraşului, dar nu e nici gălăgie, nici poluare, nu deranjezi pe nimeni, nu te deranjează nimeni şi, parcă, iarba verde te face să simţi că eşti plecat din oraş.

Vi se pare normal că un drum de Cluj cu maşina vă ia cel puţin trei ore din viaţă? Asta dacă nu chiar viaţa, dacă ajungeţi cu bine, fără să daţi în "insulele de calmare" de pe DN1 şi fără să vă lovească alt nefericit la ieşirea din aceleaşi şicane, hotărâte doar pentru a da de lucru (vorba vine, lucru!) unor "băieţi deştepţi", cu pile la Ministerul Transporturilor şi/sau la Partid. Că n-am auzit pe nimeni că ar fi gonit pe şoseaua strâmtă şi prea aglomerată cu lejeritate occidentală...

Bine, nu chiar El, nu în toate raioanele şi nu întregii turme. O fac cei ce spun că-L slujesc, fie în sutane, preoţii, fie în veşminte civile, fariseii şi mironosiţele din tot felul de ONG-uri bisericoase, iar cumpărători nu sunt toţi credincioşii, ci bigoţii convinşi că a atârna o "cruciuliţă" de ceafă ori a te închina mecanic la tot pasul, fără nicio reflecţie, te face din oficiu apt pentru selecţia în împărăţia cerurilor.