Opinii

Nici în cele mai erotice visuri ale Primăriei edilii nu se aşteptau ca Aquapark-ul să încheie primul an de activitate cu un plus de 660.000 de euro. De obicei e o performanţă ca astfel de activităţi să le scoţi pe zero. Ei bine, şi ce face conducerea Aquapark-ului în această situaţie? Varsă jumătate din sumă în gura hrăpăreaţă a Primăriei, urmând ca, din suma rămasă, să mai cârpească pe ici pe acolo.

BIHOREANUL a dezvăluit că în PSD se pregăteşte o execuţie, Mang convocând CEx-ul ca să-şi înlăture din CJ fosta favorită, pe Ana Maria Tiron, după ce îi ceruse demisia şi aceasta l-a refuzat. Motivul? Sultanul Roşu nu mai are certitudinea că la foarte probabila reluare a alegerilor pentru conducerea judeţului aceasta ar vota la fel ca anul trecut, făcându-l din nou vice...

Doar moartea pare să-i apropie pe politicieni unul de altul ca oameni. Preocupaţi de declaraţii politice, talk-show-uri, bătălii de imagine, interpelări şi moţiuni, domniile lor par să uite că, până la urmă, sunt doar oameni. Abia la căpătâiul unui coleg sau adversar trecut la cele sfinte şi dezbrăcat de funcţii dau dovadă de compasiune şi eleganţă. Cel mai adesea tardiv.

Excelentă ideea ca minorităţile să-şi arate tradiţiile într-un cadru organizat. E nevoie de aşa ceva pentru că în ultimii ani, constat cu tristeţe, segregarea a căpătat proporţii îngrijorătoare. Unii tinerii maghiari vorbesc o română greoaie, iar românii nu ştiu o boabă ungureşte, chestie de neimaginat acum 30-40 de ani.

Slovacii sunt acea minoritate etnică despre care auzi doar când au ceva de sărbătorit. Nu au nimic de împărţit cu nimeni, nu jelesc de 1 Decembrie, nu vor autonomie şi nici drapele proprii. Îşi păstrează portul, obiceiurile şi cultura şi vorbesc perfect româneşte. Dacă România ar fi exportator de bun simţ, cel mai probabil că slovacii ar fi principalii donatori de la care s-ar recolta.

S-a lansat dezbaterea publică pentru scoaterea din centrul oraşului a păcănelelor, a magazinelor second hand, precum şi pentru punerea în valoare a spaţiilor comerciale nefolosite. Primăria speră că, prin mărirea impozitelor cu 50%, se va face ordine. Există, însă, experienţa tristă cu refacerea faţadelor.

Bodog e cât se poate de vinovat în afacerea de la CNAS şi de la Casa de Sănătate a Municipiului Bucureşti. Acolo nu a trimis, însă, niciun corp de control. Pentru că acolo buba e cu adevărat groasă, acolo nu este vorba de un simplu abuz funcţionăresc, ci de o mafie organizată pentru fraudarea sistematică, zi de zi, a banilor publici de către ticăloşii de Partid. Adică de propriii tovarăşi ai lui Bodog.

M-au vizitat acum câteva luni nişte amici dintr-un alt oraş. Într-o seară m-au rugat să le recomand un restaurant din Oradea unde să mănânce ceva bun, nu foarte scump. I-am trimis la un restaurant cu specific italian, unde mai merg şi eu din când în când. Nu fac numele public pentru a nu fi bănuit de reclamă, deşi, o să vedeţi, ar fi din plin meritată. Când s-au întors, oamenii aveau nu numai burţile pline, ci şi o poveste care m-a lăsat mască.

Cu Carnavalul Florilor şefii de la Consiliul Judeţean au ajuns la limita de jos a penibilului. Când am văzut cum şi-au făcut şi ei un panou cu flori, parcă proaspăt culese din cimitir, amplasate pe o remorcă cu care se cară butelii, mi-am dat seama că nimic mai jenant nu li se mai poate întâmpla.

În 19 august 2017 a fost publicat, în Monitorul Oficial, Ordinul nr. 97/2017 privind procedura şi condiţiile tehnice în care se realizează şi se stochează înregistrările examenului de obţinere a permisului de conducere şi măsurile pentru protejarea acestora şi a datelor cu caracter personal. Conform acestui act normativ, în sala de examinare în care se desfăşoară proba teoretică se instalează camere video.

Robbie Williams e construit din aluat îngeresc şi smoală diavolească în proporţii egale. Un simplu rictus îl transformă într-o clipă din personaj pozitiv în unul negativ. E talentat, e puternic, e carismatic, e narcisist. "Bună seara! Numele meu este Robbie Fuckin’ Williams, ăsta e curul meu, iar voi sunteţi ai mei în seara asta!"

Un drum cu trenul de la Oradea până la Mangalia poate dura şi 24 de ore. O asemenea deplasare seamănă cu o călătorie în timp. Dacă s-ar scula din morţi, marele Carol I i-ar scutura pe şefii de la Transporturi de ce viteza trenurilor a scăzut cu 20 km/h faţă de cea din 1880.

Dincolo de perdeaua de fum, problema există şi se agravează zi de zi. Lipsa autostrăzilor şi îmbătrânirea infrastructurii feroviare fac ca România să bată, efectiv, pasul pe loc. Deşi e la mintea cocoşului că reţeaua de autostrăzi şi cea de cale ferată sunt pentru economie la fel de vitale ca arterele sanguine pentru organismul uman, cei puşi să le îngrijească şi dezvolte nu mişcă un deget în acest sens.

Când nu mai au argumente, adversarii primarului îl acuză că e un biet ţăran de la Birtin. De curând, Bolojan a anunţat că vrea să asaneze centrul oraşului de dughene, de magazine second hand şi de spaţii părăginite de ani buni. Reacţia a fost dură din partea inamicilor, semn că nu sunt altceva decât nişte peizani neintegraţi.

Faţă de prima ediţie, când am stat înghesuiţi pe scaune de plastic lângă statuia din Parcul 1 Decembrie, Caravana Next de anul acesta a fost o întâmplare mult mai plăcută. Parcul Cetăţii e foarte potrivit pentru proiecţii în aer liber: eşti în centrul oraşului, dar nu e nici gălăgie, nici poluare, nu deranjezi pe nimeni, nu te deranjează nimeni şi, parcă, iarba verde te face să simţi că eşti plecat din oraş.

Vi se pare normal că un drum de Cluj cu maşina vă ia cel puţin trei ore din viaţă? Asta dacă nu chiar viaţa, dacă ajungeţi cu bine, fără să daţi în "insulele de calmare" de pe DN1 şi fără să vă lovească alt nefericit la ieşirea din aceleaşi şicane, hotărâte doar pentru a da de lucru (vorba vine, lucru!) unor "băieţi deştepţi", cu pile la Ministerul Transporturilor şi/sau la Partid. Că n-am auzit pe nimeni că ar fi gonit pe şoseaua strâmtă şi prea aglomerată cu lejeritate occidentală...

Bine, nu chiar El, nu în toate raioanele şi nu întregii turme. O fac cei ce spun că-L slujesc, fie în sutane, preoţii, fie în veşminte civile, fariseii şi mironosiţele din tot felul de ONG-uri bisericoase, iar cumpărători nu sunt toţi credincioşii, ci bigoţii convinşi că a atârna o "cruciuliţă" de ceafă ori a te închina mecanic la tot pasul, fără nicio reflecţie, te face din oficiu apt pentru selecţia în împărăţia cerurilor.

Imaginați-vă ce ar fi în Oradea dacă o mare parte din polițiști s-ar pensiona. Toți hoții, violatorii și corupții ar zburda în voie și ar fraterniza cu pușcăriașii, care ar ieși nestingheriți din pârnaie. Asta pentru că și lucrătorii de la penitenciare pleacă pe capete la pensie. În tot acest haos, nu mai lipsește decât ca Poliția de frontieră să se lase la vatră in corpore, pentru ca ruta de emigrație ilegală de la Borș să devină bulevard.

Mai întâi a trebuit să fie ucisă cu sânge rece reţeaua de cinematografe de dinainte de 1989 pentru ca mersul la cinema să devină o afacere exclusiv privată. Abia după ce multe oraşe au rămas fără săli de cinema a apărut ideea strălucită a unor caravane cinematografice cu scopuri diverse: să aducă filme în localităţi fără săli de proiecţie, să extindă aria de impact a unor festivaluri, să crească notorietatea unor companii sau să prezinte filme care ajung greu pe marile ecrane sau la TV în România...

Prima aniversare a actualei administraţii judeţene înfăţişează trei personaje mişcându-se brownian într-un tablou cu nimic diferit de cel pe care a reuşit să-l provoace haosul administraţiei centrale. Nimănui nu-i trebuie cine ştie ce calificare pentru această constatare. Se vede cu ochiul liber cum preşedintele Pasztor Sandor şi vicepreşedinţii Ioan Mang şi Traian Bodea vorbesc tot mai mult şi tot mai fără sens, fiecare pe limba lui...

În "Ţara lui Mână Întinsă" toată lumea cere ceva. Cei din sectorul bugetar vor dublarea salariilor. Pensionarii militari nu se mai pot descurca cu mai puţin de 1.500 de euro pe lună. Studenţii sunt oripilaţi că nu au gratuitate la parcarea maşinilor. Acum, şi elevii doresc să primească burse şi ajutoare, că numai la Oradea nu se întâmplă acest lucru.

În România de acum 100 de ani existau doar 17 zile caniculare pe an şi acestea numai în luna iulie. În ultimii ani numărul acestora a crescut la 40 şi apar din luna mai, extinzându-se până în octombrie. Ventilatoarele sunt mai puţin eficiente, aşa că aerul condiţionat este cel mai indicat în această perioadă, atât pentru confortul persoanelor sănătoase, cât şi pentru unii bolnavi suferinzi de afecţiuni ce se pot agrava la temperaturi ridicate. 

Vă mai amintiţi ce făgăduia Pásztor Sándor în campanie? Piste pentru ciclişti până în Apuseni, drumuri judeţene moderne, un festival de anvergură internaţională în fiecare vară, locuri de muncă mai bune şi mai bine plătite pentru bihoreni... La un sfert din mandatul inaugurat în stil Trump, cu numele pus pe toate gardurile de bucurie că "Deschidem spre Europa", actualul şef al Consiliului Judeţean se poate lăuda cu una din cele mai ferme închideri.

M-am tot întrebat care e motivul pentru care președintele Consiliului Județean, Pasztor Sandor, a băgat la protocol sute de borcane cu miere. O explicație ar fi că și-a cumpărat niște stupi la CJ pentru a justifica oarecum prezența atâtor trântori în instituție.

I-aţi văzut pe cei care îl aplaudau pe Pomohaci, îi dădeau flori şi îi pupau mâna după un concert de folclor? Bag mâna în foc că sub baticurile acelea stau la umbră nişte aprige susţinătoare ale familiei tradiţionale, unse până în chiloţi cu mirul intoleranţei pentru cei care sunt altfel. Au tatuată familia tradiţională până în celula primordială şi să te ferească tata lui Iisus să zici altceva. Şi, totuşi, în cazul lui Homopaci regula nu funcţionează - pe el îl iubesc, îl respectă şi îl pupă, indiferent ce face în iatac.

În 22 iunie 2016 a fost publicată în Monitorul Oficial o decizie a Curţii Constituţionale prin care s-a stabilit că este neconstituţional textul din codul de procedură penală ce prevedea că partea responsabilă civilmente (care, de regulă, este angajatorul persoanei care a săvârşit infracţiunea) poate fi introdusă în procesul penal până la începerea cercetării judecătoreşti.

Din 1996 încoace am prins mai bine de o duzină de prefecţi de toate felurile. De la ridicolul Dan Bălaş până la efemeri de avarie precum Valerian Ţibu ori Lucian Silaghi, tustrei ţărănişti. De la PDSR-istul "de omenie" Florian Serac, hârşâit şi hâtru deopotrivă, la împiedicatul său tovarăş de partid Ghiţă "Camdeodată" Sârb.

Două săptămâni la rând Cetatea a găzduit evenimente care au strâns spectatori cam cât jumătate din populaţia oraşului, semn că fortăreaţa are mare potenţial. Evident că pentru a pune în valoare obiectivul e nevoie de bani, dar mai ales de minte. Că bani au avut şi cei de la Consiliul Judeţean şi au reuşit să strângă câţiva rătăciţi care admirau alţi câţiva expiraţi aduşi pe sume grele de la Bucureşti.

Mergem la urne ca să ne alegem singuri, prin vot democratic, obiectul urii noastre viitoare. Într-o ţară ce crede adânc în personaje mesianice care pot rezolva singure totul, generând bogăţie şi sănătate întregului neam, soarta preşedintelui e pecetluită de la bun început.

În mandatul lui Cornel Popa, Consiliul Judeţean îşi primise binemeritata denumire de staţiune balneară. Practic, numai apa termală mai lipsea, că nămolul oricum era asigurat de politrucii din instituţie. Dar deja am ajuns să regretăm acele vremuri. Măcar atunci, chiar dacă nu se făcea nimic, nici nu se spărgeau banii publici cu nesimţire, aşa cum o face administraţia condusă de Pasztor Sandor.