Opinii

Poate vă amintiţi că în urmă cu cinci ani, când devenea prefect, Claudiu Pop purta zeflemitoarea poreclă de "Lăstun" din simplul motiv că era fiul tatălui său, vechi director al Hotelului Dacia, pe stil nou Continental...

Bună ideea porților deschise la Termoficare. Așa am avut ocazia să văd pe ce au dat frații noștri din UE 55 milioane de euro, adică 250 euro pentru fiecare orădean. Bătrâna centrală am văzut-o încă din 1980. Era cea care ducea în spate industria și consumatorii casnici. Pentru modul în care și-a făcut datoria față de Oradea, i-aș da o medalie.

Aveam o vecină mai veninoasă de felul ei, care îmi căuta mereu nod în papură. Când mă vedea cu câinele la plimbare striga din depărtare să nu mă apropii că o linge animalul pe picioare. De obicei nu îi răspundeam, dar într-o seară n-am mai rezistat, iar discuţia a escaladat. A apărut în schemă fiul femeii, un tip cu maieul umflat, care mi-a prezentat un program complex de fandări şi figuri de jiu jitsu, dar şi soţul, care, stupoare!, a sunat la Poliţie.

Bolojan s-a săturat de meandrele vieţii politice, motiv pentru care a renunţat să candideze la şefia partidului. De altfel, structural nici nu e potrivit pentru asemenea activităţi care presupun compromisuri, şulfării şi trădări. Nu este el omul potrivit care să-i pună cap la cap pe liberalii penali cu activiştii care fură prin judeţe cot la cot cu duşmanii pesedişti.

Încăierarea unor liceene de săptămâna trecută ne aminteşte încă o dată, dacă am uitat cumva ori dacă avem orbul găinilor, în ce junglă ne creştem copiii. Cei pe care, peste câţiva ani, ne vom baza ca să ne construiască locuinţe, să ne trateze, să ne repare maşini, să ne croiască haine, să ne coacă pâine, să ne nască şi să ne educe nepoţii.

A fost scump? A fost. Deh, aşa e când trăieşti în noua Vienă sau mica Barcelonă. Dai un ban, dar locuieşti în noua senzaţie turistică a Europei, nu-i aşa? Lăsând la o parte mica ironie, preţurile au fost la nivelul celor de la marile festivaluri muzicale (vezi Untold), cu diferenţa că acolo nu ai alternative, fiindcă te afli într-un spaţiu închis şi controlat...

Cu mulţi ani în urmă, când PSD abia se lepădase de denumirea FDSN pentru a se boteza PDSR, iar organizaţia din Bihor era dominată de inşi ca Mihai Bar ori Ghiţă Sârb şi formată preponderent din proletari, economişti şi ingineri, credeam că apariţia unui nou "star", provenit din mediul universitar, îi va imprima prestanţă, logică şi eficienţă. În timp, aveam să constat că m-am înşelat...

Homosexualii au primit o lovitură sub centură: Parlamentul a decis că familia tradiţională se compune dintr-un bărbat şi o femeie. Păi, hai să vedem cam cum arată o familie tradiţională în poporul ce se trage din Decebal şi Traian!

Despre ce e vorba în spectacol? O întrebare destul de nepotrivită, care ar putea duce răspunsul în derizoriu. În mare, e vorba despre o temă veche de când lumea - viaţa e vis, iar discuţiile ar fi bine să se oprească aici. Sub această umbrelă imensă şi permisivă, Mihai Măniuţiu s-a jucat cu imaginaţia până dincolo de limite...

Se imaginează fel de fel de scheme economice prin care orădenii să fie obligaţi să repare faţadele clădirilor în care locuiesc. Miza nu este doar aspectul turistic al oraşului. O cărămidă bine ţintită de destin poate curma o viaţă şi atunci să vezi cum se merge pe fir pentru găsirea vinovatului. Iar în faţa organelor sloganul că "suntem prea săraci să reparăm" nu mai ţine.

De câteva luni, în România amnezică şi indiferentă, are loc un nou Colectiv, al pruncilor, provocat de nevaccinare, în care au fost ucişi până acum 24 de copii, doar de rujeolă. Aproape jumătate faţă de bilanţul negru din Colectivul cel mare.

Scriu aceste rânduri nu pentru a-i face reclamă (deşi, până la urmă, tot reclamă va fi), ci pentru a vă împărtăşi bucuria de a-l redescoperi pe acelaşi Adi Hădean de acum mulţi ani, neschimbat, cu excepţia bărbii de pirat - acelaşi om cald la vorbă şi relaxat la minte, plin de bun-simţ şi măsurat în zâmbete, fără aere de superioritate şi fără dorinţa de a demonstra ceva lumii. Un om firesc în continuare, în ciuda notorietăţii imense. Aşa trebuie să fie un bucătar!

Cam ştim cum s-au cocoţat mai toţi în ierarhia universitară, mulţumită fie familiilor, fie poziţiilor politice, în niciun caz nu prin cine ştie ce operă ori descoperire ştiinţifică. Ştim şi cum s-au eternizat pe poziţii, fiindcă la Sorbonica e pe dos faţă de Junimea lui Maiorescu, unde intra cine voia şi rămânea cine putea. Pe malul Peţei se caţără în funcţii numai cine poate, cine are "Pile-Cunoştinţe-Relaţii", dar la muncă merge doar cine catadicseşte...

Alianţa conducătoare de la Consiliul Judeţean a decis să-i dea în judecată pe consilierii liberali, pe motiv că nu votează după cum vrea muşchiul UDMR-ului. Că ALDE şi PSD oricum nu contează. Parcă şi văd o şedinţă la Tribunal, unde domnul Pasztor se tânguie în faţa preşedintelui de şedinţă: "Domnule judecător! Neluţu Avrigeanu nu se joacă cu noi de-a condusul judeţului, ne strică castelele de nisip cu lopăţica...

De câte ori trec pe lângă un tomberon de gunoi îmi pierd încrederea în rasa umană. Parcă nu există un loc în care să vezi mai clar cât de departe suntem de statutul de fiinţe inteligente şi cât de mare e îndârjirea cu care ne opunem evoluţiei noastre ca specie. 

Joia trecută, la a 98-a aniversare a intrării în Oradea a trupelor generalului Traian Moşoiu pe 20 aprilie 1919, dată de la care, cu excepţia ocupaţiei horthiste, oraşul a rămas în administrare românească, provocarea zilei se prefigura arborarea steagului Transilvaniei, albastru-roşu-galben, la biroul eurodeputatului Laszlo Tokes.

Înainte de Revoluţie intra la facultate cam 5% din populaţie. Mai exista o categorie de oameni bine calificaţi, o masă de necalificaţi şi una de agricultori. Acum cam tot 5% fac o facultate pe bune, în timp ce marea masă care a reuşit să pună mâna pe diplome nu se jenează că pe ele scrie Vadu Crişului.

Românii şi ungurii (doar unii dintre ei, din fericire) au deseori minte şi comportament de galerie de fotbal pentru care, în afară de propria echipă, nu mai există nimic. Politicienii cunosc această situaţie, ba mai mult, o întreţin şi o exploatează ori de câte ori interesul personal sau de partid o cere.

Nu e momentul să amintim acum demagogia livrată de guvernanţi privind eşecul admiterii noastre în acest spaţiu privilegiat, acum doar vedem nişte efecte: cum fiecare călător e verificat atât în bazele de date Schengen, cât şi în cele naţionale, cei care domiciliază dincolo de Borş şi lucrează aici stau în vămi chiar şi câte două ore la o trecere, adică până la patru ore pe zi. Pierzând timp, bani şi energie pe care altfel le-ar fi consumat cu folos.

S-a spus despre disputa pentru şefia PNL Oradea, între Florin Birta şi Mircea Mălan, că este de fapt o bătălie pentru mandatul de viitor primar. La cum arată în momentul de faţă oferta partidelor, s-ar putea să fie chiar aşa. Deci nu e de mirare că cei doi combatanţi au apelat la o campanie din care nu au lipsit calomnia şi delaţiunea.

Stătea înfipt în fotoliu zi de vară până-n seară, cu telecomanda într-o mână şi cu paharul în cealaltă, bombănind întruna în timp ce schimba canalele: "Uite-o pe proasta aia împuţită!", "Ia uite, alt idiot şi cretin pe care nu pot să-l sufăr!", "Uite-o şi pe curva asta ordinară!", "Uite hoţii şi gunoaiele împuţite!". Din celălalt fotoliu, în care eram aproape obligat să stau cam o dată pe săptămână, când eram târât cu forţa acolo, număram în gând minutele până la plecare...

În condițiile în care UDMR a propagat teza că politicienii din conducerea oraşului ar fi ignorat, ba chiar au discriminat minoritatea maghiară, decizia municipalităţii de a nu ţine seama de cearta politică şi de a se implica în organizarea sărbătoririi Sfântului Ladislau alături de asociaţia omonimă şi de Episcopia Romano-Catolică, se arată cu atât mai înţeleaptă.

La auzul veştii că Soros trebuie să-şi mute universitatea din Budapesta, forţat de Orban pe motiv că vrea să ia fabricile, pământurile şi bograciul ungurilor, primarii de pe graniţa de vest s-au oferit să dea găzduire prestigioasei instituţii. Vestea e de două ori bună: o dată că poate ne pricopsim cu o şcoală de elită, şi apoi că nici ungurii nu-s mai breji ca noi dacă se tem de Soros.

Copil fiind, părinţii se străduiau să mă crească după modelul unui văr mai mare, mereu medaliat la olimpiadele de matematică, disciplină de care era realmente pasionat. Visa la o carieră în armată, ca ofiţer de artilerie, specialitate unde matematica e vitală, un comandant de baterie incapabil să calculeze traiectorii fiind de neadmis. Armata l-a refuzat, însă, pe motiv de platfus, deci de talpă, nu de creier, aşa că a făcut Politehnica.

Adevărul e că numai asta îi mai lipsea Universităţii Oradea! Ideea unui Muzeu al Universităţii poate fi o idee bună doar dacă reuşeşte să pună mâna pe întreg spaţiul Muzeului Ţării Crişului, pentru că Sorbonica nu duce lipsă de exponate. Hai să vedem câteva dintre ele...

A.G. Weinberger a făcut "Gringotronic" de unul singur. A adunat cântece din vremuri diferite, le-a împănat cu poveşti calde, le-a muzicalizat după pofta inimii cu ajutorul discret al tehnicii digitale (o pedală cu loop, un sampler, un mixer digital, un tam-tam electronic), al celei clasice (chitară rece, slide guitar, muzicuţă), dar şi prin extraordinar de versatila sa voce...

Majoritatea primăriilor din Bihor nu se descurcă din veniturile proprii, dezvăluia în ianuarie Camera de Conturi. Nu-i o noutate. De două decenii cifrele spun că, din cele 91 de comune bihorene, doar 6 ar funcţiona fără bani de la Bucureşti.

Nişte spirite libere din Marghita au constatat că urbea e ocolită de trupele importante din ţară. Nu s-au dus să se plângă primarului că în târgul lor nu se întâmplă nimic. Au pus mână de la mână şi au adus ei cântăreţi în oraş. I-au cazat în casele lor, le-au dat din bucatele gătite de ei, şi-au chemat concetăţeni gratis la concert şi toată lumea a fost mulţumită.

De 8 Martie, cetăţeanul din mine a trimis câte un "mărţişor" Primăriei şi Poliţiei Rutiere, cu trei propuneri de modificări legate de circulaţia auto prin oraş. Prima: verde intermitent pentru maşinile care circulă dinspre strada Menumorut/Piaţa Creangă şi virează la dreapta, spre Parcul Petőfi. A doua: instalarea unui semafor cu buton pentru pietoni în dreptul staţiei de tramvai de după podul Decebal, pe sensul de mers înspre Hotelul Ramada.

Discutăm discuţii. Cam asta-i concluzia după anunţul UDMR Bihor de joia trecută, că s-a pus de-un nou protocol între preşedintele organizaţiei, Cseke Attila, şi omologii săi de la trei din celelalte patru partide parlamentare: Ioan Mang (PSD), Traian Bodea (ALDE) şi Cristian Rusu (USR). Liberalul Ilie Bolojan, deşi s-a întâlnit cu toţi, n-a semnat actul.