Opinii

Merită, totuşi, măcar pomenite numele senatorilor şi deputaţilor bihoreni care au modificat Codul de procedură penală şi Codul penal aşa încât victima să rămână fără apărare, dar infractorii să capete, practic, imunitate. Şi nu numai. Căci într-un elan bezmetic, aceiaşi inşi au votat şi alte proiecte mortale, cum e, de pildă, cel care pune „clopoţei” Poliţiei, obligând-o să presemnalizeze maşinile cu radar, astfel încât vitezomanii să poată încetini în dreptul lor, dar în rest să fie liberi să gonească nesancţionaţi, cu riscul uciderii altor oameni, pe şosea sau pe trotuar.

Dacă România se califica la Mondiale, poate că legile justiţiei n-ar fi păţit-o atât de rău. O eventuală prestaţie bună a echipei noastre ar fi devenit periculoasă pentru actuala coaliţie de guvernământ, căci tradiţionalele ieşiri de bucurie în stradă în urma victoriilor s-ar fi putut lesne transforma în mitinguri masive de protest. Cu România în Rusia (cât de ciudat sună asta!), PSD-ALDE nu ar fi avut curajul să mutileze Codul Penal, ar fi lăsat-o pentru mai târziu...

Degeaba au ieşit orădenii în stradă ca să se plângă de mirosurile de la Nutripork. Degeaba s-au mobilizat internauţii. Degeaba a urlat presa. Mirosurile nu ajungeau nici la Ministerul Mediului, nici la APM Cluj, unde se stabilea dacă porcii chiar put sau orădenii sunt prea sensibili. Primarul Bolojan a decis să încheie acest război drept, dar interminabil, cu o pace avantajoasă pentru orădeni. Şi de data asta nu s-a sfiit să-i ofere compensaţii patronului de la Nutripork...

După ce luaţi o pauză de respiraţie, hai să ne punem întrebările: o fi sau nu ştirbire a "suveranităţii naţionale" faptul că politicienii noştri, spre deosebire de alţii, nu mai au voie, practic, să facă puşcărie? Dar acela că o treime din români au buda-n fundul curţii, o fi "discriminare negativă" a poporului nostru faţă de alte popoare sau nu?

Cele mai cunoscute animale domestice din lume au intrat în vizorul Primăriei din Oradea. Împreună cu porumbeii au devenit ţintele publice ale unui nou regulament care le interzice oamenilor să le mai hrănească. Aplicând în continuare logica din primul paragraf, după ce Primăria va rezolva şi problema pisicilor, probabil că populaţia şoarecilor şi şobolanilor va creşte exponenţial...

Primarul Ilie Bolojan a făcut o conferință de presă cu ocazia împlinirii a 10 ani de când conduce municipiul. În aceeași zi, două junghiuri de mașini s-au ciocnit, fără urmări grave, într-o comună din Zona Metropolitană. Prima știre a avut cam 4.000 de citiri, a doua 18.000. Semn că dacă Bolojan vrea să-și prezinte cei 10 ani de mărețe împliniri și vrea să afle toată lumea, ar fi bine ca înaintea conferinței de presă să bușească mașina de serviciu de zidurile Primăriei.

Până să ajungă Vioara Bara şefa Uniunii Artiştilor Plastici puţini ştiau cine conduce instituţia, iar foarte mulţi habar nu aveau dacă Uniunea chiar era condusă. Vioara, pe lângă că este un artist talentat şi de succes, e şi o fiinţă tenace. S-a dus pe capul şefilor de la Judeţ şi Primărie pentru a mişca lucrurile.

Aţi ghicit, sunt "muieretul" PSD, armata fustelor sub care se ascund şi dindărătul cărora acţionează baronii de tot felul, comunali, judeţeni, naţionali. Imposibil de stăvilit, epitetele ţâşnesc pe reţelele de socializare, în conversaţiile particulare şi în comentariile publice dintr-un singur şi acelaşi motiv: spre deosebire de TIR-istele de pe centură, Vestalele Partidului se închiriază nu pentru "una scurtă", nu pentru o oră sau pentru o noapte, ci se prostituează "politic", pentru câţiva ani, pentru un ciclu electoral, pentru un mandat, pentru o funcţie, pentru un scaun. Îşi vând nu cărnurile (nu neapărat şi nu toate), ci sufletul.

Oamenilor le plac poveştile de succes. Le sorb de pe buzele povestitorilor, îşi turtesc nasurile de ecranele televizoarelor când le văd filmate, îi adoră pe cei care ajung să aibă succes prin forţele proprii sau contexte favorabile ale destinului. Cu cât cel care vânează succesul porneşte mai de jos şi cu cât posibilităţile-i sunt mai mici, cu atât mai spectaculoasă va fi izbânda şi mai mare bucuria oamenilor.

După 9 luni în care minoritatea celor 17 consilieri judeţeni ai PNL a fost egala majorităţii UDMR-PSD-ALDE, rămasă din septembrie 2017 tot în 17 reprezentanţi prin excomunicarea fostei preferate a şefului PSD Bihor, Ioan Mang, „parlamentul” bihorean a revenit săptămâna trecută, aşa cum a decis Curtea de Apel, la formula rezultată din alegerile locale de acum două veri. Miercuri, cu doar un vot împotrivă şi o abţinere, a fost validat cel de-al 18-lea echipier al alianţei, PSD-istul salontan Adrian Szatmari.

Angela Lupşea, preşedinta Fundaţiei pentru Protejarea Monumentelor Bihor, conduce muzeele şi Cetatea oraşului cu rezultate modeste. În numeroase ocazii am veştejit-o considerând că e inadmisibil ca, la doi ani după finalizarea reabilitării, în fortăreaţă să nu se întâmple mare lucru. Acum, însă, trebuie să recunosc că Zilele Art Nouveau au fost o reuşită care, cred eu, i-a uluit până şi pe organizatori.

Umorul e ca mâncarea - are mii de forme, gusturi și arome. Nimeni nu agreează toate bucatele de pe pământ. Plaja de preferințe culinare ţine, în cazul celor mai mulți oameni, de cultura locului în care s-au născut, de ce le-a gătit mama toată viața, de posibilitățile financiare, de zona respectivă, de educație și auto-educație, de tradiție și conservatorism.

Anul trecut, Zilele întemeietorului oraşului Oradea au fost un succes nesperat. Cifrele privind audienţa au fost ameţitoare, organizatorii estimând chiar 60.000 de participanţi la manifestări. Din start, anul acesta organizatorii au anunţat că ar dori ca sărbătoarea să nu fie una a comunităţii maghiare, ci a tuturor orădenilor. Uşor de zis, dar greu de digerat pentru unii.

Vinerea trecută, şeful Poliţiei de Frontieră Române, orădeanul Ioan Buda, a dat o veste mare: după o întâlnire cu omologul de la Budapesta, a decis deschiderea "ocazională" a unui nou punct de trecere a frontierei în Bihor, la Santăul Mare, exclusiv pentru "efectuarea unor transporturi de materiale de construcţii" necesare construirii autostrăzii din Ungaria. Nimic rău până aici, dar asta numai dacă avem memorie de efemeridă şi nu ne amintim câteva detalii poate, totuşi, relevante...

Emil Rengle a câştigat cea mai recentă ediţie a concursului "Românii au talent". Emil, orădeanul nostru, pute de talent. Îşi smulge coastele, îşi scoate plămânii, dansează dumnezeieşte, transmite emoţii...

Tururile cicliste au încetat de mult să mai fie simple competiţii sportive. Cred că aşa cum arată marile tururi, la ora actuală componentele: turistică, istorică, geografică şi culinară o depăşesc cu mult pe cea a performanţei sportive. Deci e limpede că Turul Bihorului este o excelentă ocazie de a scoate în faţă minunăţiile naturale ale zonei.

E ora 4 dimineaţa. Tocmai m-am întors de la o petrecere. Intru la un duş rapid înainte de somn. Când ies din baie, ştergându-mă, aud un zgomot suspect. Hrrr...! Hrrr...! Ciulesc urechile. Câinele meu sforăie uneori, dar niciodată aşa tare. Zgomotul continuă cu o ritmicitate mecanică. Hrrr...! Hrrr...! Mă dumiresc că vine de pe casa scării. Arunc o ocheadă pe vizor şi detectez mişcare în zona balustradei. Deschid uşa finuţ, fără niciun zgomot şi păşesc afară. Sunt în chiloţi şi parţial ud.

Dacă măcar unul dintre figuranţii mânaţi la marele miting „împotriva abuzurilor” îşi va pune măcar una dintre adevăratele întrebări ar putea înţelege că nu Justiţia e duşmanul abuzator, ci cei care şi-au pus în cap, pentru că pot, s-o transforme pe doamna cu balanţă în simplă menajeră.

Primarul Ilie Bolojan a prezentat pe larg ideea masterplanului pentru Universitate, un proiect întins pe 20 de ani, prin care Primăria se angajează să verse anual câte 2 milioane de euro pentru dezvoltarea campusului şi, implicit, a învăţământului universitar din Oradea. Sunt convins că dacă i-ai întreba pe marii oameni de catedră de la Sorbonica despre destinaţia biştarilor, mai mult de jumătate ar cere ca banii de la Primărie să fie daţi pentru creşterea propriilor salarii.

Un video care a circulat agresiv pe internet, în special pe reţelele de socializare, arată cum un chinez modelează plastic cald într-un vas cu apă, îl amestecă cu vopsea verde deschis şi, după câteva secunde, creează... o varză! O finisează, îi dă forma naturală şi apoi o taie în două. Varza arată 100% real.

Tisologii, cei mai mari experţi în creşterea şi propăşirea tiselor, ecologiştii de Peţa, au ieşit în presă cu grave acuzaţii. Plantele strămutate din faţa Teatrului dau semne de uscare. Ei îşi pun întrebarea de ce au fost mutate. Eu îmi pun întrebarea de ce au fost plantate taman în faţa Teatrului...

Turiştii umblaţi prin lume ştiu că una din principalele probleme cu care se confruntă în vacanţă sunt toaletele. În Germania şi Austria nicicum nu dai de ele, pentru că nu te poţi duce după miros, într-atât sunt de salubre şi civilizate. În spaţiul latin, deh, acolo mai dai şi peste toalete care fac ca distanţa între nări şi cap să fie de doi metri, adică să-ţi mute nasul.

Nu teribilismul, nu inconştienţa, nu iresponsabilitatea şi nici "neadaptarea vitezei la condiţiile de trafic" au provocat accidentul din Ungaria în care au murit 9 români, ci prostia! Să ai în mână 9 vieţi, 10 cu a ta, să faci live pe Facebook cu un jaf de maşină veche de peste 20 de ani şi să mai intri senin în depăşire e dovadă de prostie crasă, prostie pură, prostie absolută.

Mihai Neşu, orădeanul care cu un deceniu în urmă era iubit nu doar de suporterii Stelei, ci de toţi spectatorii de fotbal, trăieşte de şapte ani într-un scaun cu rotile. În mod normal (în sensul că uzul face norma, iar la noi obişnuinţa nu e tocmai altruismul), un om ajuns într-o asemenea nenorocire ar fi devenit un neputincios. Sunt din aceştia cu milioanele, chiar şi deplin valizi, nu?... Mihai, însă, n-a fugit de lume, ba a început să-i dea mai mult decât până atunci...

Orice şofer care se respectă are nu un baston de mareşal în raniţă, ci o bâtă de baseball în portbagaj. Asta pentru a rezolva problemele apărute în trafic, dar mai ales în parcări. Oradea are peste 100.000 de maşini şi cam 20.000 de locuri de parcare de domiciliu. Mă şi mir că încă nu am văzut prin parcări maşini supraetajate, ca autobuzele din Londra.

Un abuz comis la o competiţie recent găzduită de Arena Antonio Alexe din Oradea şi neştiut public până acum arată că înaintăm pas cu pas spre un regim poliţienesc în care legea nu contează decât în măsura în care e interpretată samavolnic, pentru a da o aparenţă de temeinicie comportamentelor şi deciziilor discreţionare. La începutul lunii, un orădean a fost împiedicat să intre la o partidă de baschet de către nişte jandarmi. 

Scandal mare cu absolvirea de la Colegiul Gojdu. Au fost plângeri că sumele ce trebuie achitate, după socotelile comitetului de părinţi, sunt exagerat de mari. Au fost prevăzute carduri cadou pentru profesori, ba chiar şi bani de taxi ca aceştia să poată ajunge la banchet...

E pentru al cincilea an la rând de când echipa masculină de handbal a municipiului promovează în prima ligă. Şi tot de cinci ani i se refuză participarea în prima ligă, pe motiv de lipsă de fonduri. E clar că în viaţă trebuie să ai şi noroc. Păi, dacă domnul Sere era handbalist la bază, şi nu baschetbalist, altfel ar fi stat lucrurile.

Street Food Fest este scump pentru că aduce în stradă preţurile din restaurante. Pereţii localurilor nu mai există, nasul nu mai este protejat de mirosurile îmbietoare, iar ochiul nu mai e protejat de preţurile din meniu. Astfel, impactul poate fi brutal. Mâncare de stradă la preţ de restaurant? Hm...

Fiecare are impresia că meseria lui e cea mai importantă, că fără el nu se poate, că oricum eforturile nu-i sunt răsplătite și că salariul nu e niciodată de ajuns. Așa că nu trebuie să ni se pară nemaiîntâlnit comportamentul angajaților de la UPU.