Opinii

Vinerea trecută, şeful Poliţiei de Frontieră Române, orădeanul Ioan Buda, a dat o veste mare: după o întâlnire cu omologul de la Budapesta, a decis deschiderea "ocazională" a unui nou punct de trecere a frontierei în Bihor, la Santăul Mare, exclusiv pentru "efectuarea unor transporturi de materiale de construcţii" necesare construirii autostrăzii din Ungaria. Nimic rău până aici, dar asta numai dacă avem memorie de efemeridă şi nu ne amintim câteva detalii poate, totuşi, relevante...

Emil Rengle a câştigat cea mai recentă ediţie a concursului "Românii au talent". Emil, orădeanul nostru, pute de talent. Îşi smulge coastele, îşi scoate plămânii, dansează dumnezeieşte, transmite emoţii...

Tururile cicliste au încetat de mult să mai fie simple competiţii sportive. Cred că aşa cum arată marile tururi, la ora actuală componentele: turistică, istorică, geografică şi culinară o depăşesc cu mult pe cea a performanţei sportive. Deci e limpede că Turul Bihorului este o excelentă ocazie de a scoate în faţă minunăţiile naturale ale zonei.

E ora 4 dimineaţa. Tocmai m-am întors de la o petrecere. Intru la un duş rapid înainte de somn. Când ies din baie, ştergându-mă, aud un zgomot suspect. Hrrr...! Hrrr...! Ciulesc urechile. Câinele meu sforăie uneori, dar niciodată aşa tare. Zgomotul continuă cu o ritmicitate mecanică. Hrrr...! Hrrr...! Mă dumiresc că vine de pe casa scării. Arunc o ocheadă pe vizor şi detectez mişcare în zona balustradei. Deschid uşa finuţ, fără niciun zgomot şi păşesc afară. Sunt în chiloţi şi parţial ud.

Dacă măcar unul dintre figuranţii mânaţi la marele miting „împotriva abuzurilor” îşi va pune măcar una dintre adevăratele întrebări ar putea înţelege că nu Justiţia e duşmanul abuzator, ci cei care şi-au pus în cap, pentru că pot, s-o transforme pe doamna cu balanţă în simplă menajeră.

Primarul Ilie Bolojan a prezentat pe larg ideea masterplanului pentru Universitate, un proiect întins pe 20 de ani, prin care Primăria se angajează să verse anual câte 2 milioane de euro pentru dezvoltarea campusului şi, implicit, a învăţământului universitar din Oradea. Sunt convins că dacă i-ai întreba pe marii oameni de catedră de la Sorbonica despre destinaţia biştarilor, mai mult de jumătate ar cere ca banii de la Primărie să fie daţi pentru creşterea propriilor salarii.

Un video care a circulat agresiv pe internet, în special pe reţelele de socializare, arată cum un chinez modelează plastic cald într-un vas cu apă, îl amestecă cu vopsea verde deschis şi, după câteva secunde, creează... o varză! O finisează, îi dă forma naturală şi apoi o taie în două. Varza arată 100% real.

Tisologii, cei mai mari experţi în creşterea şi propăşirea tiselor, ecologiştii de Peţa, au ieşit în presă cu grave acuzaţii. Plantele strămutate din faţa Teatrului dau semne de uscare. Ei îşi pun întrebarea de ce au fost mutate. Eu îmi pun întrebarea de ce au fost plantate taman în faţa Teatrului...

Turiştii umblaţi prin lume ştiu că una din principalele probleme cu care se confruntă în vacanţă sunt toaletele. În Germania şi Austria nicicum nu dai de ele, pentru că nu te poţi duce după miros, într-atât sunt de salubre şi civilizate. În spaţiul latin, deh, acolo mai dai şi peste toalete care fac ca distanţa între nări şi cap să fie de doi metri, adică să-ţi mute nasul.

Nu teribilismul, nu inconştienţa, nu iresponsabilitatea şi nici "neadaptarea vitezei la condiţiile de trafic" au provocat accidentul din Ungaria în care au murit 9 români, ci prostia! Să ai în mână 9 vieţi, 10 cu a ta, să faci live pe Facebook cu un jaf de maşină veche de peste 20 de ani şi să mai intri senin în depăşire e dovadă de prostie crasă, prostie pură, prostie absolută.

Mihai Neşu, orădeanul care cu un deceniu în urmă era iubit nu doar de suporterii Stelei, ci de toţi spectatorii de fotbal, trăieşte de şapte ani într-un scaun cu rotile. În mod normal (în sensul că uzul face norma, iar la noi obişnuinţa nu e tocmai altruismul), un om ajuns într-o asemenea nenorocire ar fi devenit un neputincios. Sunt din aceştia cu milioanele, chiar şi deplin valizi, nu?... Mihai, însă, n-a fugit de lume, ba a început să-i dea mai mult decât până atunci...

Orice şofer care se respectă are nu un baston de mareşal în raniţă, ci o bâtă de baseball în portbagaj. Asta pentru a rezolva problemele apărute în trafic, dar mai ales în parcări. Oradea are peste 100.000 de maşini şi cam 20.000 de locuri de parcare de domiciliu. Mă şi mir că încă nu am văzut prin parcări maşini supraetajate, ca autobuzele din Londra.

Un abuz comis la o competiţie recent găzduită de Arena Antonio Alexe din Oradea şi neştiut public până acum arată că înaintăm pas cu pas spre un regim poliţienesc în care legea nu contează decât în măsura în care e interpretată samavolnic, pentru a da o aparenţă de temeinicie comportamentelor şi deciziilor discreţionare. La începutul lunii, un orădean a fost împiedicat să intre la o partidă de baschet de către nişte jandarmi. 

Scandal mare cu absolvirea de la Colegiul Gojdu. Au fost plângeri că sumele ce trebuie achitate, după socotelile comitetului de părinţi, sunt exagerat de mari. Au fost prevăzute carduri cadou pentru profesori, ba chiar şi bani de taxi ca aceştia să poată ajunge la banchet...

E pentru al cincilea an la rând de când echipa masculină de handbal a municipiului promovează în prima ligă. Şi tot de cinci ani i se refuză participarea în prima ligă, pe motiv de lipsă de fonduri. E clar că în viaţă trebuie să ai şi noroc. Păi, dacă domnul Sere era handbalist la bază, şi nu baschetbalist, altfel ar fi stat lucrurile.

Street Food Fest este scump pentru că aduce în stradă preţurile din restaurante. Pereţii localurilor nu mai există, nasul nu mai este protejat de mirosurile îmbietoare, iar ochiul nu mai e protejat de preţurile din meniu. Astfel, impactul poate fi brutal. Mâncare de stradă la preţ de restaurant? Hm...

Fiecare are impresia că meseria lui e cea mai importantă, că fără el nu se poate, că oricum eforturile nu-i sunt răsplătite și că salariul nu e niciodată de ajuns. Așa că nu trebuie să ni se pară nemaiîntâlnit comportamentul angajaților de la UPU.

Ştiam că Sicilia e cea mai săracă zonă, dar una dintre cele mai frumoase, cu nenumărate vestigii ale unor civilizaţii străvechi, cu straturi greceşti, romane, arabe, normande, hispanice. Ca de obicei, am întâlnit şi acolo români, mai mulţi decât m-aş fi aşteptat. Unul, Ionuţ, din Dâmboviţa, mi-a spus că în ruptul capului nu s-ar întoarce în România. "Banii pe care voi îi primiţi acum în ţară sunt bani mincinoşi, n-o să vă ţină mult"...

Nu ştim ce se va întâmpla cu rapsodul-consilier Cornel Borza, dacă va fi pedepsit de propriul partid sau dacă va fi răsplătit de adversari. În ambele scenarii, cariera sa politică pară să aibă de pierdut. În plan personal, însă, imaginea lui Cornel Borza are doar de câştigat.

Nu știu cum se face, dar, de câte ori compar noile proiecte cu lucrarea pusă în operă, constat că desenele arată mult mai bine decât realitatea. O fi și asta o tactică a arhitecților de a-și vinde marfa. Totuși sper că respectivele planșe nu sunt bătute în cuie și că în timpul execuției se mai pot face îmbunătățiri...

Primarul Ilie Bolojan a luat-o razna. S-a apucat, din banii Primăriei, să facă un masterplan pentru Universitatea din Oradea. S-o fi gândit, probabil, că dacă pe tinerii învăţăcei tot nu se omoară nimeni să-i şcolească, măcar să se simtă bine în studenţie. Întreprinderea mi se pare complet inutilă...

Roger Waters îl dispreţuieşte pe Donald Trump atât de mult încât, în turneul mondial "Us & Them", i-a dedicat întreaga regie vizuală a piesei "Pigs". Waters are 74 de ani, Trump 71. Dacă cei doi s-ar fi contrat acum 60 de ani, ar fi ieşit o încăierare copilărească fără urmări, uşor de uitat. Dar, luând în calcul contextul social şi politic actual, împreună cu magnitudinea artistică, respectiv politică, a celor doi, rezultă un meci de box de la distanţă de proporţii planetare.

Trebuie să fii nu doar tâmpit, ci şi extrem de harnic să te străduieşti să rupi o bancă de fontă sau să îndoi ditamai gardul de fier forjat de la Palatul Baroc. E un pic de chinuială să dai foc unui coş de plastic sau să râneşti prin pământ pentru trei panseluţe, dar ce nu face plăvanul pentru a-şi manifesta personalitatea?

Să te ţii bărbat, să îţi asumi riscul de a fi considerat câinos lăsând bugetarii în inaniţie pentru că tu nu renunţi la principii, iar apoi să vezi că unul de-ai tăi apasă aiurea pe-un buton, stârnind stupoare şi hohote de râs, pentru ca în final să-l mai şi scuzi, înseamnă să renunţi la orice brumă de coerenţă şi decenţă.

Cred că sunt ecologist. Cu toate acestea, am o problemă cu ecologiştii declaraţi, aceşti membri ultra-radicali ai societăţii, aceşti luptători plini de sensibilităţi şi răni nevindecate. Ecologiştii sunt şi ei iubitori de spaţii verzi, de munte, de aer curat, de parcuri şi păduri. Pe scurt, exact lucrurile care se întâlnesc cel mai puţin în zonele urbane româneşti. Şi totuşi... Oradea e plină de spaţii verzi pe care se parchează maşini, dar pe ecologişti nu-i auzi protestând pentru asta...

Proiectul de teatru intelectual montat de regizorul Gavriil Pinte cu trupa "Iosif Vulcan" din Oradea a ajuns la final. Episodul Macbeth a încheiat armonios povestea începută în octombrie 2014 cu episodul Hamlet şi continuată în aprilie 2016 cu Episodul Lear.

Cu nici doi ani în urmă, când Partidul umfla mândria în român ca aerul în gonflabilă, câţi bănuiau că de Centenar o "premieră paviană" va ucide româna însăşi? Pe-atunci, ne jenam ca proştii cu interlopii care furau pe-afară, acum nu ne mai ruşinăm nici cu cei din fruntea ţării. Pe vremea aia eram convinşi că Schweighoffer ne rădea pădurile cu ajutorul lui Iohannis, acuma ni se rupe că ăia care au dat lemnul şi petrolul la austrieci dau şi gazele din Marea Neagră la unguri...

În CJ Bihor, ca şi în instituţiile subordonate, sunt destui angajaţi care depind de plata la timp a lefurilor, care poate trăiesc de pe o lună pe alta, care au rate la bănci etc. Nemulţumirea lor este 100% justificată. Dar la fel trebuie spus că există şi o mulţime tot mai mare de atârnători, de angajaţi care îşi datorează slujbele exclusiv carnetului de partid şi obedienţei faţă de şeful de partid.

Este foarte traumatizant să fii scos din casa ta, care urmează să fie demolată pentru lărgirea unui drum, chiar dacă legea permite acest fel de exproprieri în interes public. Înţeleg perfect reacţia oamenilor de pe strada Plevnei, care în mai puţin de un an vor trebui să-şi părăsească locuinţele. Dar, dacă tot există asemenea situaţii, oamenii trebuie să fie despăgubiţi îndestulător. Nu cred că aici e cazul să facem economii.

Recepţia organizată în foaierul Teatrului Regina Maria a avut un farmec aparte. Într-un gest fără precedent, conducerea Consiliului Judeţean i-a mulţumit în mod festiv fostului director Daniel Vulcu pentru cei 7 ani petrecuţi la cârma instituţiei. Preşedintele şi vicepreşedinţii CJ, actorii şi personalul au socializat cu şampanie, vin şi gustări, au făcut fotografii şi au depănat amintiri.