Opinii

Ştiam că Sicilia e cea mai săracă zonă, dar una dintre cele mai frumoase, cu nenumărate vestigii ale unor civilizaţii străvechi, cu straturi greceşti, romane, arabe, normande, hispanice. Ca de obicei, am întâlnit şi acolo români, mai mulţi decât m-aş fi aşteptat. Unul, Ionuţ, din Dâmboviţa, mi-a spus că în ruptul capului nu s-ar întoarce în România. "Banii pe care voi îi primiţi acum în ţară sunt bani mincinoşi, n-o să vă ţină mult"...

Nu ştim ce se va întâmpla cu rapsodul-consilier Cornel Borza, dacă va fi pedepsit de propriul partid sau dacă va fi răsplătit de adversari. În ambele scenarii, cariera sa politică pară să aibă de pierdut. În plan personal, însă, imaginea lui Cornel Borza are doar de câştigat.

Nu știu cum se face, dar, de câte ori compar noile proiecte cu lucrarea pusă în operă, constat că desenele arată mult mai bine decât realitatea. O fi și asta o tactică a arhitecților de a-și vinde marfa. Totuși sper că respectivele planșe nu sunt bătute în cuie și că în timpul execuției se mai pot face îmbunătățiri...

Primarul Ilie Bolojan a luat-o razna. S-a apucat, din banii Primăriei, să facă un masterplan pentru Universitatea din Oradea. S-o fi gândit, probabil, că dacă pe tinerii învăţăcei tot nu se omoară nimeni să-i şcolească, măcar să se simtă bine în studenţie. Întreprinderea mi se pare complet inutilă...

Roger Waters îl dispreţuieşte pe Donald Trump atât de mult încât, în turneul mondial "Us & Them", i-a dedicat întreaga regie vizuală a piesei "Pigs". Waters are 74 de ani, Trump 71. Dacă cei doi s-ar fi contrat acum 60 de ani, ar fi ieşit o încăierare copilărească fără urmări, uşor de uitat. Dar, luând în calcul contextul social şi politic actual, împreună cu magnitudinea artistică, respectiv politică, a celor doi, rezultă un meci de box de la distanţă de proporţii planetare.

Trebuie să fii nu doar tâmpit, ci şi extrem de harnic să te străduieşti să rupi o bancă de fontă sau să îndoi ditamai gardul de fier forjat de la Palatul Baroc. E un pic de chinuială să dai foc unui coş de plastic sau să râneşti prin pământ pentru trei panseluţe, dar ce nu face plăvanul pentru a-şi manifesta personalitatea?

Să te ţii bărbat, să îţi asumi riscul de a fi considerat câinos lăsând bugetarii în inaniţie pentru că tu nu renunţi la principii, iar apoi să vezi că unul de-ai tăi apasă aiurea pe-un buton, stârnind stupoare şi hohote de râs, pentru ca în final să-l mai şi scuzi, înseamnă să renunţi la orice brumă de coerenţă şi decenţă.

Cred că sunt ecologist. Cu toate acestea, am o problemă cu ecologiştii declaraţi, aceşti membri ultra-radicali ai societăţii, aceşti luptători plini de sensibilităţi şi răni nevindecate. Ecologiştii sunt şi ei iubitori de spaţii verzi, de munte, de aer curat, de parcuri şi păduri. Pe scurt, exact lucrurile care se întâlnesc cel mai puţin în zonele urbane româneşti. Şi totuşi... Oradea e plină de spaţii verzi pe care se parchează maşini, dar pe ecologişti nu-i auzi protestând pentru asta...

Proiectul de teatru intelectual montat de regizorul Gavriil Pinte cu trupa "Iosif Vulcan" din Oradea a ajuns la final. Episodul Macbeth a încheiat armonios povestea începută în octombrie 2014 cu episodul Hamlet şi continuată în aprilie 2016 cu Episodul Lear.

Cu nici doi ani în urmă, când Partidul umfla mândria în român ca aerul în gonflabilă, câţi bănuiau că de Centenar o "premieră paviană" va ucide româna însăşi? Pe-atunci, ne jenam ca proştii cu interlopii care furau pe-afară, acum nu ne mai ruşinăm nici cu cei din fruntea ţării. Pe vremea aia eram convinşi că Schweighoffer ne rădea pădurile cu ajutorul lui Iohannis, acuma ni se rupe că ăia care au dat lemnul şi petrolul la austrieci dau şi gazele din Marea Neagră la unguri...

În CJ Bihor, ca şi în instituţiile subordonate, sunt destui angajaţi care depind de plata la timp a lefurilor, care poate trăiesc de pe o lună pe alta, care au rate la bănci etc. Nemulţumirea lor este 100% justificată. Dar la fel trebuie spus că există şi o mulţime tot mai mare de atârnători, de angajaţi care îşi datorează slujbele exclusiv carnetului de partid şi obedienţei faţă de şeful de partid.

Este foarte traumatizant să fii scos din casa ta, care urmează să fie demolată pentru lărgirea unui drum, chiar dacă legea permite acest fel de exproprieri în interes public. Înţeleg perfect reacţia oamenilor de pe strada Plevnei, care în mai puţin de un an vor trebui să-şi părăsească locuinţele. Dar, dacă tot există asemenea situaţii, oamenii trebuie să fie despăgubiţi îndestulător. Nu cred că aici e cazul să facem economii.

Recepţia organizată în foaierul Teatrului Regina Maria a avut un farmec aparte. Într-un gest fără precedent, conducerea Consiliului Judeţean i-a mulţumit în mod festiv fostului director Daniel Vulcu pentru cei 7 ani petrecuţi la cârma instituţiei. Preşedintele şi vicepreşedinţii CJ, actorii şi personalul au socializat cu şampanie, vin şi gustări, au făcut fotografii şi au depănat amintiri.

Nu înţeleg de ce nu poate să-ţi placă concomitent şi betonul şi cernoziomul. Ecologiştii se plâng că primarul Ilie Bolojan a betonat toată Oradea. Eu nu văd unde e problema, câtă vreme şi măreşte suprafaţa parcurilor. Prefer ca drumurile să fie din beton şi parcurile din pământ decât să avem parcuri betonate şi drumuri de pământ.

La CJ Bihor este blocaj, ţipă de doi ani coaliţia UDMR-PSD-ALDE şi divizia sa de presă, acuzând mai nou că refuzul consilierilor PNL de a vota bugetul pe 2018 a făcut ca salariaţii instituţiei şi ai celor subordonate să capete luna asta doar 70% din lefuri. Nicio noutate. Politrucii locali repetă papagaliceşte cuvinte precum "blocaj" şi "boicot" la fel cum şefii lor boscorodesc întruna "Soros" şi "Statul Paralel". De data asta, totuşi, nu cu ei am treabă, ci cu PNL-iştii...

Până acum, când călătoream în străinătate, ne plângeam că ţiganii cerşetori ne fac neamul de râs. Acum ne fac de ruşine cei care ne conduc, analfabeţii din Guvern şi nesimţiţii din Parlament. Pe mine cel mai tare mă enervează când aud că se vorbeşte de Guvernul Dragnea sau Guvernul Dăncilă. Guvernul nu este nici al infractorului de Teleorman, nici al sărmanei petroliste.

Șobolanii internetului sunt ușor de recunoscut: sunt frustrați, nefericiți, rasiști, sexiști, antisemiți, urăsc totul și pe toată lumea. Nu cunosc rețeta dialogului și polemicii, nu au vocația construcției, dar excelează în cea a distrugerii, chiar dacă puterea lor distructivă este, încă, nesemnificativă.

Domnul Mang a declarat că nu ne mai cheamă la conferinţele de presă ale PSD-ului, pentru că nu-i scoatem în evidenţă realizările. Mai mult, susţine că nu e obligat să o facă, pentru că partidul e o entitate privată. Gura păcătosului adevăr grăieşte! Omul tratează partidul ca pe propriul lui SRL, unde face şi desface după pofta inimii şi nu dă socoteală nimănui, chit că partidele sunt subvenţionate din banul public...

Unul din cei mai buni amici din studenţie era un sas a cărui familie emigrase în Germania Federală pe când el avea 3 ani. După liceu a ajuns la Cluj, unde taxele erau mai mici, să facă Medicina, la fel ca destui greci, iranieni, palestinieni şi chiar alţi nemţi cu rădăcini româneşti. Avea un Mercedes Cobra primit cadou la majorat, mai bătrân ca el, pe al cărui portbagaj lipise un abţibild: "Sponsored by Daddy!". Dar Norbert nu era nici pe departe un răsfăţat fără griji...

Oradea este epicentrul mişcării Coaliţia pentru Familie. Până la urmă, nici nu-i rău pentru un oraş care vrea cu orice preţ să iasă în evidenţă. Pe lângă slujitori ai Domnului, s-au băgat în faţă şi politicieni, care nu scapă nicio ocazie să dea bine în faţa electoratului...

Am sărbătorit altfel Săptămâna Mare. Nu prin post și rugăciuni egoiste și inutile, ci prin implicare într-o campanie caritabilă pentru construirea de toalete în două școli din județul Bihor. Atenție, nu e vorba despre reabilitare sau renovare, ci despre construcție de la zero, pentru că școlile nu au așa ceva! Ca orășeni obișnuiți cu confortul, e greu să ne imaginăm că în 2018 se mai trăiește ca în Evul Mediu. Iar despre cât de important e pentru copii să se deprindă de mici cu igiena nu are rost să pomenesc.

Conform datelor statistice, în 2017 numărul turiştilor care au vizitat Oradea a depăşit populaţia oraşului. Vestea este bună mai ales că cifrele sunt reale, nu ca acelea provenite de la Guvern unde am fi aflat probabil că s-a dublat numărul de turişti cu 15%.

O scenă jenantă avea loc în Parlamentul României în decembrie, anul trecut: chitiţi să schimbe legile justiţiei, aleşii PSD respingeau cu scârbă o carte oferită cu tâlc de colegii din USR: "Ferma animalelor", de George Orwell. O fabulă despre ascensiunea şi domnia lui Stalin sub forma unei poveşti despre o fermă luată în stăpânire de cele mai mizerabile animale, porcii, al căror conducător şi-a instaurat dictatura asupra tuturor celorlalte.

Nefericitul acela care şi-a ucis copiii şi soţia pentru a-i transforma în îngeri a comis unul dintre cele mai îngrozitoare păcate posibile. Dar nu trebuie să fii religios, nici măcar empatic prin a te pune în locul lui sau al familiei, pentru a înţelege dimensiunea reală a acestei oribile tragedii. E suficient să fii om. Căci instinctul de supravieţuire este cel care ne guvernează viaţa din momentul concepţiei, iar o astfel de faptă nu-şi poate găsi o explicaţie nici măcar în minţile dedicate unor personaje imaginare.

Parafrazând un folkist bătrân, „la Consiliul Județean situația e amară / Mang nu mai plutește, Pasztor nu mai zboară”. Pasztor Sandor s-a împăunat cu aducerea companiei Ryanair la Oradea, iar acum în capul său se sparg toate oalele, inclusiv cele de noapte.

Bună ideea ca directorii companiilor ce aparţin de Primăria Oradea să fie retribuiţi în funcţie de performanţă. Dacă în sistemul bugetar s-ar fi generalizat un asemenea sistem, probabil că jumătate dintre angajaţi ar fi dispărut din schemă.

Primăria s-a apucat să scrie proiecte măreţe, de 100 milioane de euro, în speranţa că vor rămâne destui bani nefolosiţi din fondurile UE. Ideea nu este rea; e drept că mai e mult de lucru şi nici nu ai siguranţa că munca ta se va concretiza dacă nu vin banii, dar orice fonduri atrase de la UE salvează banii din bugetul propriu.

Pentru că o avea mică, Treimea din fruntea Bihorului a vrut să-şi facă operaţie de mărire a majorităţii la Tribunal, care să-i transplanteze şi puterea minorităţii...

Orice om cu bun simţ, întrebat ce ar fi de făcut prin ţară, ar înşira că trebuie construite autostrăzi, reparate căi ferate, înlocuite reţelele de apă, canalizare, termoficare şi gaz acolo unde datează din tinereţea lui Ceauşescu şi prelungite acolo unde altfel riscă nu le aibă nici nepoţii, că-i musai să fie modernizate spitalele şi şcolile etc etc. Nici nu-i nevoie de multă carte ca să înţelegi dublul câştig: dacă barem o parte din acestea s-ar face, milioane de români ar avea de lucru şi toţi ar avea siguranţă, confort, sănătate, educaţie mai bune.

Modernizarea, aşa încet cum merge ea la noi, a început să distrugă birturile de cartier. Ba îşi schimbă aspectul, mobilierul şi clientela, ba trag oblonul şi lasă locul altor afaceri. Cinzeaca ieftină rezistă tot mai greu pe piaţă în faţa alternativelor de rit nou. Clientela îmbătrâneşte, iar cei mai tineri au alte locuri de pierzanie. E adevărat, crâşmele au mai distrus şi destine, dar, în acelaşi timp, au menţinut viaţa socială a unor oameni care încă vorbesc unii cu alţii.