Opinii

Nu înţeleg de ce nu poate să-ţi placă concomitent şi betonul şi cernoziomul. Ecologiştii se plâng că primarul Ilie Bolojan a betonat toată Oradea. Eu nu văd unde e problema, câtă vreme şi măreşte suprafaţa parcurilor. Prefer ca drumurile să fie din beton şi parcurile din pământ decât să avem parcuri betonate şi drumuri de pământ.

La CJ Bihor este blocaj, ţipă de doi ani coaliţia UDMR-PSD-ALDE şi divizia sa de presă, acuzând mai nou că refuzul consilierilor PNL de a vota bugetul pe 2018 a făcut ca salariaţii instituţiei şi ai celor subordonate să capete luna asta doar 70% din lefuri. Nicio noutate. Politrucii locali repetă papagaliceşte cuvinte precum "blocaj" şi "boicot" la fel cum şefii lor boscorodesc întruna "Soros" şi "Statul Paralel". De data asta, totuşi, nu cu ei am treabă, ci cu PNL-iştii...

Până acum, când călătoream în străinătate, ne plângeam că ţiganii cerşetori ne fac neamul de râs. Acum ne fac de ruşine cei care ne conduc, analfabeţii din Guvern şi nesimţiţii din Parlament. Pe mine cel mai tare mă enervează când aud că se vorbeşte de Guvernul Dragnea sau Guvernul Dăncilă. Guvernul nu este nici al infractorului de Teleorman, nici al sărmanei petroliste.

Șobolanii internetului sunt ușor de recunoscut: sunt frustrați, nefericiți, rasiști, sexiști, antisemiți, urăsc totul și pe toată lumea. Nu cunosc rețeta dialogului și polemicii, nu au vocația construcției, dar excelează în cea a distrugerii, chiar dacă puterea lor distructivă este, încă, nesemnificativă.

Domnul Mang a declarat că nu ne mai cheamă la conferinţele de presă ale PSD-ului, pentru că nu-i scoatem în evidenţă realizările. Mai mult, susţine că nu e obligat să o facă, pentru că partidul e o entitate privată. Gura păcătosului adevăr grăieşte! Omul tratează partidul ca pe propriul lui SRL, unde face şi desface după pofta inimii şi nu dă socoteală nimănui, chit că partidele sunt subvenţionate din banul public...

Unul din cei mai buni amici din studenţie era un sas a cărui familie emigrase în Germania Federală pe când el avea 3 ani. După liceu a ajuns la Cluj, unde taxele erau mai mici, să facă Medicina, la fel ca destui greci, iranieni, palestinieni şi chiar alţi nemţi cu rădăcini româneşti. Avea un Mercedes Cobra primit cadou la majorat, mai bătrân ca el, pe al cărui portbagaj lipise un abţibild: "Sponsored by Daddy!". Dar Norbert nu era nici pe departe un răsfăţat fără griji...

Oradea este epicentrul mişcării Coaliţia pentru Familie. Până la urmă, nici nu-i rău pentru un oraş care vrea cu orice preţ să iasă în evidenţă. Pe lângă slujitori ai Domnului, s-au băgat în faţă şi politicieni, care nu scapă nicio ocazie să dea bine în faţa electoratului...

Am sărbătorit altfel Săptămâna Mare. Nu prin post și rugăciuni egoiste și inutile, ci prin implicare într-o campanie caritabilă pentru construirea de toalete în două școli din județul Bihor. Atenție, nu e vorba despre reabilitare sau renovare, ci despre construcție de la zero, pentru că școlile nu au așa ceva! Ca orășeni obișnuiți cu confortul, e greu să ne imaginăm că în 2018 se mai trăiește ca în Evul Mediu. Iar despre cât de important e pentru copii să se deprindă de mici cu igiena nu are rost să pomenesc.

Conform datelor statistice, în 2017 numărul turiştilor care au vizitat Oradea a depăşit populaţia oraşului. Vestea este bună mai ales că cifrele sunt reale, nu ca acelea provenite de la Guvern unde am fi aflat probabil că s-a dublat numărul de turişti cu 15%.

O scenă jenantă avea loc în Parlamentul României în decembrie, anul trecut: chitiţi să schimbe legile justiţiei, aleşii PSD respingeau cu scârbă o carte oferită cu tâlc de colegii din USR: "Ferma animalelor", de George Orwell. O fabulă despre ascensiunea şi domnia lui Stalin sub forma unei poveşti despre o fermă luată în stăpânire de cele mai mizerabile animale, porcii, al căror conducător şi-a instaurat dictatura asupra tuturor celorlalte.

Nefericitul acela care şi-a ucis copiii şi soţia pentru a-i transforma în îngeri a comis unul dintre cele mai îngrozitoare păcate posibile. Dar nu trebuie să fii religios, nici măcar empatic prin a te pune în locul lui sau al familiei, pentru a înţelege dimensiunea reală a acestei oribile tragedii. E suficient să fii om. Căci instinctul de supravieţuire este cel care ne guvernează viaţa din momentul concepţiei, iar o astfel de faptă nu-şi poate găsi o explicaţie nici măcar în minţile dedicate unor personaje imaginare.

Parafrazând un folkist bătrân, „la Consiliul Județean situația e amară / Mang nu mai plutește, Pasztor nu mai zboară”. Pasztor Sandor s-a împăunat cu aducerea companiei Ryanair la Oradea, iar acum în capul său se sparg toate oalele, inclusiv cele de noapte.

Bună ideea ca directorii companiilor ce aparţin de Primăria Oradea să fie retribuiţi în funcţie de performanţă. Dacă în sistemul bugetar s-ar fi generalizat un asemenea sistem, probabil că jumătate dintre angajaţi ar fi dispărut din schemă.

Primăria s-a apucat să scrie proiecte măreţe, de 100 milioane de euro, în speranţa că vor rămâne destui bani nefolosiţi din fondurile UE. Ideea nu este rea; e drept că mai e mult de lucru şi nici nu ai siguranţa că munca ta se va concretiza dacă nu vin banii, dar orice fonduri atrase de la UE salvează banii din bugetul propriu.

Pentru că o avea mică, Treimea din fruntea Bihorului a vrut să-şi facă operaţie de mărire a majorităţii la Tribunal, care să-i transplanteze şi puterea minorităţii...

Orice om cu bun simţ, întrebat ce ar fi de făcut prin ţară, ar înşira că trebuie construite autostrăzi, reparate căi ferate, înlocuite reţelele de apă, canalizare, termoficare şi gaz acolo unde datează din tinereţea lui Ceauşescu şi prelungite acolo unde altfel riscă nu le aibă nici nepoţii, că-i musai să fie modernizate spitalele şi şcolile etc etc. Nici nu-i nevoie de multă carte ca să înţelegi dublul câştig: dacă barem o parte din acestea s-ar face, milioane de români ar avea de lucru şi toţi ar avea siguranţă, confort, sănătate, educaţie mai bune.

Modernizarea, aşa încet cum merge ea la noi, a început să distrugă birturile de cartier. Ba îşi schimbă aspectul, mobilierul şi clientela, ba trag oblonul şi lasă locul altor afaceri. Cinzeaca ieftină rezistă tot mai greu pe piaţă în faţa alternativelor de rit nou. Clientela îmbătrâneşte, iar cei mai tineri au alte locuri de pierzanie. E adevărat, crâşmele au mai distrus şi destine, dar, în acelaşi timp, au menţinut viaţa socială a unor oameni care încă vorbesc unii cu alţii.

Cred că ar fi mai onest ca anul acesta să nu serbăm niciun Centenar. Să mai așteptăm încă 100 de ani și poate că Bicentenarul ne va prinde mai bine pregătiți. Vom serba atunci, în sfârșit, mărețul eveniment de a introduce apa în școli și grădinițe.

Depopulată după război, Oradea şi-a atras populaţie din satele de prin împrejurimi. În cele mai multe cazuri, ţăranii s-au adaptat rapid la modul de viaţă citadin. Aşa că, dacă azi strigi pe stradă "măi ţărane!", 90% din trecători vor întoarce capul fără să se simtă lezaţi de apelativ. Problema nu e cu ei, ci cu ţăranii care la a treia generaţie în Oradea încă te întreabă "Inghi mei?".

La puţin timp după instalarea actualei conduceri a Consiliului Judeţean, BIHOREANUL arăta că, mânaţi de o insaţiabilă foame de imagine, cei trei şefi au angajat jurnalişti (mai vrednici sau nu) care să le laude "succesurile". Unii au fost reciclaţi la aşa-zisul Compartiment de Comunicare, alţii încartiruiţi în fantomatica agenţie de ştiri News Bihor, finanţată prin Direcţia de Dezvoltare şi Implementare a Proiectelor.

Îl ştiţi pe Gaiţă, cel cu interviurile alea absurde luate oamenilor pe stradă, în special celor din sate uitate de lume? Îl ştiţi. Săptămâna trecută am văzut o înregistrare, veche de vreo doi ani, în care întreba nişte săteni din judeţul Ialomiţa care este limba oficială în Ardeal. Răspunsuri, unul şi unul: ardelenească, maghiară, moldovenească, săsească, engleză...

Orașele au un fel al lor de-a fi, care vine nu atât de mult din clădiri, localuri și atmosferă, cât din felul în care înțeleg oamenii din oraș să-și trăiască viața, să-și consume timpul sau să-și măsoare bucuriile. Dacă se grăbesc prea tare, se vor grăbi și când se trezesc dimineața, și când beau un pahar de vin cu prietenii și când iau masa la restaurant...

De Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, fostul ministru Cseke Attila a rostit câteva fraze cu referire directă la primarul Ilie Bolojan. Citez: "Suntem pregătiţi să ajutăm, dar nu ca slugi, ci ca orădeni maghiari dornici de a face ceva constructiv".

Anul trecut, în martie, Pásztor şi secunzii săi, Ioan Mang şi Traian Bodea, se înghesuiau în poză cu directorul Aeroportului şi cu un oficial Ryanair, împăunându-se cu deschiderea primelor zboruri din Oradea spre Europa, către Barcelona şi Milano. Pásztor chiar se lăuda că a rezolvat personal contractele, într-o noapte, cu reprezentantul în România al companiei. Din toamnă, Oradea rămâne fără nicio cursă externă, revenind la situaţia anterioară, cu 0 (zero) legături europene.

Consiliul Judeţean parcă ar fi blestemat. De la înfiinţare a fost condus ori de hoţi, ori de  incompetenţi, ori de leneşi, indiferent ce partid a fost la putere. În actualul mandat, marea vedetă e Ioan Mang. Pentru că acesta a vrut să-i dea o lecţie fostei pupile Ana Maria Tiron, alianţa de la putere s-a trezit că are, azi, acelaşi număr de voturi cu opoziţia...

În pofida aparenţelor, PSD Bihor fierbe de nemulţumiri. Săptămâna trecută, activiştii au descoperit că în prag de 8 Martie (sau poate de 15 Martie?), o colegă pe numele Debelka Boglarka Lilla a fost plantată secretar de stat tocmai la Ministerul pentru... românii de pretutindeni. Mândrii români au aflat din presă ştirea despre tovarăşa de partid, remarcată prin ce? Nimic, nada, nothing at all, rien de rien, semmi! Niciun CV din care să reiasă ce studii o recomandă, ce responsabilităţi publice a mai exercitat cu succes, ce limbi străine ştie...

Prietenii mei iubesc folclorul românesc și portul popular și dansează cu orice ocazie. A început el, ca fost dansator profesionist într-un ansamblu. După ce și-a cunoscut jumătatea, a molipsit-o și pe ea cu patima jocului. Acum dansează împreună ca o pereche de dănțăuși profesioniști. Privindu-i de pe margine, jocurile de Bihor, de Banat, din Maramureș sau din Cluj par floare la ureche. Dar oricine știe că nu e chiar așa.

Acum zece ani, orădenii nu aveau nici unde să iasă în oraş, nici pentru ce. A trebuit să fie renovată Cetatea, să redesenăm Piaţa Unirii şi muzeele să prindă contur pentru ca lucrurile să se mişte şi în domeniul cultural. M-am uitat peste programul Asociaţiei pentru Promovarea Turismului în Oradea şi Regiune (APTOR) pe anul acesta şi am constatat că, practic, nu există lună care să nu ne îmbie cu activităţi interesante.

Cunoaşteţi legătura între Valentine’s Day, un spital de boli nervoase, Dragobete şi Protecţia civilă? Dar între Mărţişor, premiera Dăncilă, Ziua Femeii şi DNA? Să ştiţi că este! Toate astea, în România de azi, au ajuns - vorba României de ieri - indisolubil legate. Sunt ingredientele de musai ("must-have") din reţetarul ciorbei româneşti.

Luni dimineaţă, când au intrat în sala de plen, toţi cei 465 de parlamentari români au găsit pe masă câte un CD audio cu albumul "Fără Filtru". Celor care în trecut mai ascultau rock şi scuturau pletele pe la chefuri şi concerte numele artistului le suna cunoscut. Ceilalţi se întrebau derutaţi în gând şi în grup "Cine-i ăsta, Călin Pop, şi de ce ne trimite discuri?"...